TRISTAN ȘI ISOLDA. Povestire pe scurt (2)

Legendă britanică repovestită de Alexandru Mitru.

Ajunse Tristan la Tintagil, dar îl găsi pe unchiul său, regele Marc, foarte supărat. O ceată de cavaleri din Irlanda, în frunte cu uriașul Morholt, cereau tribut celor din Cornwall. Dacă nu plăteau, oastea lor era gata de război. Morholt spusese că mai era o cale, să lupte cineva cu el. Dacă va fi învins, nu le vor mai cere niciodată tributul.

Tristan spuse că se va lupta el cu Morholt. A doua zi în zori, se urcară fiecare în câte o barcă și ajunseră pe o insulă pustie, cum voise uriașul Morholt. Barca lui Tristan avea pânze albe, a lui Morholt avea pânze purpurii. După trei zile, spre Tintagil venea barca cu pânze purpurii. Cavalerii irlandezi izbucniră în strigăte de bucurie, dar amuțiră când din barcă coborî Tristan, victorios. Supărați că uriașul Morholt, fratele reginei lor, murise, irlandezii plecară.

Tânărul Tristan era rănit grav, de sulița cu vârful muiat în otravă a lui Morholt. Nimeni nu putu să îl vindece și Tristan își pierdea puterile tot mai mult. Într-o zi îi ceru credinciosului său Gorvenal să îl urce pe o barcă și să îl lase în largul mării. Supus, acesta făcu așa cum îi ceruse stăpânul său.

Pe mare, Tristan cântă la harpă până când i se întunecă vederea și îi căzu mâna de pe coardele harpei. Când se trezi, se afla într-o odaie cu o fată cu părul lung, ca de aur, care îl îngrijea. Îi spuse că era un cântăreț, iar ea îi spuse că e fata regelui Irlandei și că o cheamă Isolda. El fusese găsit de niște pescari, ale căror femei nu reușiseră să îl lecuiască și o vestiseră pe regină. Regina se pricepea să vindece bolile și o învățase și pe Isolda. Fiind în doliu după fratele ei, Morholt, cel ucis de prințul Tristan, încredințase fiicei ei vindecarea cântărețului găsit pe mare. Isolda îl întrebă de unde e, sperând să nu fie din Cornwal, cu care erau în așa o mare dușmănie. Fără a minți, Tristan spuse că se născuse în Loonois, dar nu spuse cine e și de unde vine.

Îndată ce se vindecă, Tristan se pregăti de plecare, cât mai repede. Nu voia să fie recunoscut de cavalerii care îl însoțiseră pe Morholt în Cornwal. Se întoarse la Tintagil și îi povesti înflăcărat regelui Marc despre frumoasa Isolda, cea cu părul de aur. Regele era cam înaintat în vârstă și nu era însurat. Cavalerii îi tot cereau să se însoare, după cum se cuvenea. Regelui i se aprinsese inima după Isolda, hotărî să o ia pe aceasta de soție. Și cum Tristan îi era vasal, căci el îl armase cavaler, îi ceru să se ducă să o ceară de soție în numele lui.

* * *

Urmează Tristan și Isolda (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !