nuvelă de CHARLES DICKENS
Stanța IV
Ultimul duh (continuare)
Înfiorat, Scrooge îl întrebă pe Spiritul Crăciunului din viitor ce ar mai putea urma. Își dăduse seama că soarta acelui nefericit jefuit după moarte de servitori ar fi putut să fie chiar soarta lui.
Fără un cuvânt, Scrooge se trezi în încăperea în care zăcea omul mort, fără cămașă pe el, cu chipul acoperit cu o pătură veche. Era întuneric și nimeni nu veghea mortul, după datină. Scrooge ar fi putut să ridice pătura ca să vadă cine era mortul. Fantoma chiar îl îndemnă cu un gest să facă acest lucru. Omul spuse că nu are puterea să facă asta. Scrooge întrebă dacă nu exista chiar nimeni în Londra care să îl regrete pe omul care murise.
Atunci, spiritul îl duse într-o cameră în care o femeie aștepta nerăbdătoare, împreună cu copiii săi, venirea soțului. Acesta sosi și spuse că are vești rele. Cel la care erau datori murise și nu îl mai puteau ruga să amâne plata datoriei. Pe de altă parte, soțul spera ca moștenitorii mortului să nu fie tot atât de nemiloși ca acesta.
Fantoma îl purtă pe Scrooge în casa lui Bob Cratchit. În casă era mare tristețe, fiindcă micul Tiny-Tim murise. Bob Cratchit povesti că se întâlnise cu nepotul lui Scrooge, Fred, care era un om bun și amabil.
Scrooge întrebă din nou spiritul cine era omul pe care îl văzuse mort și părăsit de toți. Spiritul îl duse la un grilaj de fier.
Scrooge privi cu atenție și înțelese că acolo era un cimitir. Spiritul îi arătă o piatră funerară. Pe piatră era scris ”Ebenezer Scrooge”. Bătrânul bancher înțelese că își văzuse propriul viitor. Căzu în genunchi și spuse că s-a schimbat, nu mai este cel care a fost. Va respecta din toată inima Crăciunul și va trăi tot timpul anului în spiritul Crăciunului. Spiritul Crăciunului din viitor dispăru.
Stanța V
Sfârșitul povestirii
Scrooge se trezi în patul său. Se îmbrăcă în timp ce binecuvânta în gând sărbătoarea de Crăciun. Își promitea sieși că nu va uita niciodată cele trei spirite, nici lecția fantomei lui Marley. Era ușor și vesel. Țopăi prin cameră până când auzi ceasul din turnul bisericii. Deschise fereastra și întrebă un băiețaș ce zi este. Află că era ziua de Crăciun. Scrooge, bucuros, îi ceru băiețașului să aducă de la prăvalia negustorului de păsări un comisionar cu cea mai mare curcă. Voia să i-o trimită lui Bob Cratchit.
Curca sosi, iar Scrooge îl răsplăti cu dărnicie pe băiețaș. Se îmbrăcă apoi cu cel mai bun costum și porni zâmbitor pe stradă. Avea un aer atât de cumsecade, încât oamenii care treceau pe lângă el îi urau cu plăcere ”Crăciun fericit !”. Deodată îl recunoscu pe unul dintre domnii care veniseră cu o zi înainte să ceară o donație pentru săraci. Grăbi pasul până îl ajunse și îi șopti ceva la ureche, lăsându-l uimit. Când își reveni, omul îi mulțumi pentru generozitatea lui.
După-amiază, Scrooge se duse la nepotul său. După ce își reveniră din uimire, nepotul, nepoata și oaspeții lor se bucurară mult și sărbătoriră împreună Crăciunul.
A doua zi, Bob Cratchit sosi la birou cu o mică întârziere. Se așeză iute la masa lui de lucru, așteptând să fie certat de Scrooge. Mare îi fu mirarea când acesta îl chemă și îi spuse că îi va mări salariul și va încerca să-i ajute familia. Îl trimise apoi să comande cărbuni, ca să facă un foc strașnic, fiindcă era foarte frig.
Scrooge făcu mai mult decât atât. Plăti tratamentul lui Tiny-Tim, iar acesta nu numai că nu muri, dar își recăpătă sănătatea pe de-a-ntregul. Scrooge deveni un patron cumsecade și respectat, un cetățean caritabil și prietenos. Unii râdeau de această schimbare. El îi lăsa să râdă și nu era nimeni care să sărbătorească Crăciunul mai bine decât el.
Sfârșitul povestirii pe scurt a nuvelei ”Poveste de Crăciun”
Citește și povestiri pe scurt după romanele lui Charles Dickens :
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
mulțumesc!
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
Ștergeref fain povestit
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere!
Ștergere