ADELA. Povestire pe scurt (7)

roman de GARABET IBRĂILEANU,

subintitulat ”Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu (iulie-august 189...)”

Adela face febră mare și îi sperie rău pe cei din jur. Codrescu veghează toată noaptea pe cerdac, la fereastra ei. O vede acum ca pe un copil, dar nu uită pasiunea pentru femeie. Își închipuie cele mai mari nenorociri și răsuflă ușurat abia spre dimineață, când doamna M. îl anunță că Adela doarme liniștit și respiră normal.

În cursul dimineții, înfățișarea palidă și obosită a tinerei femei îi amintește lui Codrescu că a fost în dormitorul ei, a văzut-o în toaleta ei de dormit și i-a palpat trupul. Ea îi mulțumește pentru îngrijire mângâindu-i mâna, iar seara, deja ieșită la plimbare cu el, îl tachinează fiindcă nu îi dă voie să vorbească în aerul rece. Din nou, bărbatului îi clocotește capul de gânduri, oscilând între iubire și dorință, pe de o parte, și fericirea Adelei, pe de altă parte. Din nou, hotărăște că prăpastia creată de diferența de vârstă dintre ei nu poate fi trecută.

Terminând romanul Război și pace, Adela provoacă o discuție la sfârșitul căreia ea e sigură că bărbatul o adoră. El își pune întrebarea ce simte ea: îl iubește, îi e doar recunoscătoare, o ofensează cu iubirea lui sau o ofensează cu tăcerea lui. O dorește cu pasiune și e conștient că cei patruzeci de ani ai lui sunt flămânzi de cei douăzeci de ani ai ei.

Adela îl anunță pe Codrescu că urmează să plece a doua zi. Mama ei fusese chemată de afacerile moșiei. Îl poftește să-i țină de urât în timp ce strânge lucrurile. Bărbatul o admiră și ca gospodină, imaginându-și că ar fi putut fi gospodina lui pentru totdeauna dacă el ar fi avut cu zece ani mai puțin.

Când îi cere adresa, ca să-i scrie, Adela șovăie, iar el înțelege că ea vrea să curme acest joc primejdios pentru el. În ultima seară, la plimbare, Adela îi ia mâna, apoi merg mână în mână prin ceață. Când se întorc acasă, ea îl întreabă de ce natură este sentimentul lui pentru ea. Bărbatul nu are nici slăbiciunea de a-i spune: iubire, nici tăria de a spune: prietenie. Se oprește la o formulă ambiguă: o nesfârșită prietenie pasionată. Îi scoate mănușa și îi sărută îndelung mâna, pe care ea i-o abandonează ca și cum i-ar fi abandonat întreaga ei ființă.

Dimineață, la plecare, înaintea trăsurii și a tuturor celorlalți, Adela îi punea ea lui Codreanu încheietura mâinii pe gură, apoi îi strecoară în mână mănușa și îi sărută fulgerător mâna, dându-i astfel prilej pentru o nouă serie de întrebări întoarse pe toate fețele în sinea lui.

Acum, Codrescu rătăcește singuratic prin locurile pe unde se plimbase cu Adela, apoi se duce în casa unde locuise ea, căutând să-i reînvie imaginea, glasul și parfumul, alegându-se doar cu un degetar stricat și o bucățică de dantelă, pe care le pune alături de mănușă și alte câteva mici lucruri rămase de la ea.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Adela”

Despre căutarea iubirii, alte romane povestite pe scurt: 

• Cartea nunții de George Călinescu
• La Medeleni de Ionel Teodoreanu

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !