de PETRE ISPIRESCU
Au fost odată ca niciodată un împărat și o împărăteasă. Erau tineri și frumosi, dar nu aveau copii. Au umblat ei mult până au găsit un unchiaș priceput. Acesta le-a dat niște leacuri. După ce le-au luat, împărăteasa a rămas însărcinată. Înainte de naștere, copilul s-a pornit pe un plâns fără oprire.
Tatăl său îi promise că îi va da Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Copilul se opri din plâns și se născu.
Făt-Frumos era deștept și îndrăzneț. Ce învățau alții într-un an el învăța într-o lună. Împăratul era tare fericit. Când băiatul împlini cincisprezece ani, îi ceru ceea ce îi promisese la naștere, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Împăratul zise că i-a facut promisiunea doar ca să îl împace. Că nu are de unde să îi dea un asemenea lucru.
Atunci, Făt-Frumos hotărî să plece el să găsească ce i se promisese. Căută întâi în grajdurile împărătești un cal voinic și iute. Pe care punea mâna, acela cădea la pământ. Numai unul, slab și bubos, rămase în picioare. Începu să îl hrăneasca cu orz fiert în lapte. Căută apoi hainele și armele din tinerețe ale împăratului. Le curăță și le făcu să strălucească. Văzând asta, calul se scutură și îi căzură și lui bubele de pe el. Rămase un cal gras, trupeș și cu patru aripi.
Porniră la drum, conduși de părinți și de toată lumea. După ce ieșiră din împărăție, ajunseră în pustietate. Au mers ei ce au mers până au ajuns la moșia Gheonoaiei. Ea era o femeie transformată de blestemele părinților pe care nu îi ascultase, ci îi tot necajise. Gheonoaia se luptă cu Făt-Frumos, dar acesta o învinse. La fel se întâmplă și cu Scorpia, sora Gheonoaiei.
Plecară mai departe. Ajunseră la un câmp cu flori frumos mirositoare. Trecând de campul acela, ajunseră la o pădure plină de fiare salbatice. În mijlocul ei se afla un palat. Calul deschise aripile și zbură peste pădure. Coborî chiar în curtea palatului. Aici se afla Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Tatăl său îi promise că îi va da Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Copilul se opri din plâns și se născu.
Făt-Frumos era deștept și îndrăzneț. Ce învățau alții într-un an el învăța într-o lună. Împăratul era tare fericit. Când băiatul împlini cincisprezece ani, îi ceru ceea ce îi promisese la naștere, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Împăratul zise că i-a facut promisiunea doar ca să îl împace. Că nu are de unde să îi dea un asemenea lucru.
Atunci, Făt-Frumos hotărî să plece el să găsească ce i se promisese. Căută întâi în grajdurile împărătești un cal voinic și iute. Pe care punea mâna, acela cădea la pământ. Numai unul, slab și bubos, rămase în picioare. Începu să îl hrăneasca cu orz fiert în lapte. Căută apoi hainele și armele din tinerețe ale împăratului. Le curăță și le făcu să strălucească. Văzând asta, calul se scutură și îi căzură și lui bubele de pe el. Rămase un cal gras, trupeș și cu patru aripi.
Porniră la drum, conduși de părinți și de toată lumea. După ce ieșiră din împărăție, ajunseră în pustietate. Au mers ei ce au mers până au ajuns la moșia Gheonoaiei. Ea era o femeie transformată de blestemele părinților pe care nu îi ascultase, ci îi tot necajise. Gheonoaia se luptă cu Făt-Frumos, dar acesta o învinse. La fel se întâmplă și cu Scorpia, sora Gheonoaiei.
Plecară mai departe. Ajunseră la un câmp cu flori frumos mirositoare. Trecând de campul acela, ajunseră la o pădure plină de fiare salbatice. În mijlocul ei se afla un palat. Calul deschise aripile și zbură peste pădure. Coborî chiar în curtea palatului. Aici se afla Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !