OMUL DE PIATRĂ. Povestire pe scurt (1)

basm de NICOLAE FILIMON

Au fost odată un împărat și o împărăteasă. Erau tineri și frumoși, dar nu aveau copii. Odată, a venit la împărat un om negru și buzat. El i-a dat împăratului niște buruieni. I-a spus că dacă împărăteasa va bea o fiertură din acestea, va avea un copil.

Bucuros, împăratul l-a răsplătit bine pe om. Împărăteasa a dat buruienile bucătăresei să le fiarbă. Nu i-a spus însă nimic despre rostul lor. Bucătăreasa a gustat din fiertură și apoi i-a dus-o împărătesei să o bea. La scurt timp purtau copil în pântece și bucătăreasa și împărăteasa. După ce a trecut timpul cuvenit, au născut fiecare câte un băiat frumos. Fiul împărătesei a primit numele de Dafin, iar cel al bucătăresei, Afin.

ZEUL APOLLO ȘI NIMFA DAPHNE

după Legendele Olimpului de Al. Mitru

Leto, zeiţa nopţii înstelate, una dintre iubitele vremelnice ale lui Zeus, a avut cu acesta doi copii, pe Artemis, zeiţa vânătoarei, şi pe Apollo. Acesta era zeul Soarelui, dar și zeul poeziei şi cântului. Avea înfăţişarea mândră şi veşmânt parfumat, de aur. În braţe avea întotdeauna instrumentul său muzical, lira, iar pe umăr arcul şi tolba cu săgeţi înfăţişând razele soarelui. Cele nouă muze îi erau supuse şi îl socoteau ocrotitorul lor.

Apollo a coborât în lume să-şi caute loc de templu. A ajuns pe muntele Parnas, pe unde hălăduia şarpele Piton. Monstrul cu o sută de capete căpătase poruncă să îl omoare de la Hera, soţia legiuită a lui Zeus,  care îi ura pe copiii Letei. Zeul l-a străpuns pe dată cu o săgeată care i-a adus sfârşitul.