VOINICUL CEL CU CARTEA ÎN MÂNĂ NĂSCUT Povestire pe scurt (2)

basm de PETRE ISPIRESCU

Urmare la Voinicul cel cu cartea în mână născut (1)

Băiatul răpit de călugăr nu lăsă cartea din mână. Citi mereu, cu glas tare, până când călugărul nu îl mai putu ține. Îl scăpă din mâini și băiatul căzu într-o prăpastie adâncă.

Când își reveni din amețeala căzăturii, băiatul văzu că este viu și nevătămat și că are cartea tot în mână. Porni la drum și merse zi după zi, an după an,  fără a întâlni pe nimeni. Într-un loc văzu o grămadă mare de cranii și oase de oameni. Mergând mai departe, grămezile se înmulțiră. Ajunse apoi la un oraș mare, dar din care rămăseseră numai niște dărâmături. Mai departe, găsi niște palate frumoase și bătu la poartă, cu gând să ceară ceva de mâncare, că nu mâncase nimic de multă vreme.

După ce bătu de trei ori, poarta fu deschisă de un bătrân slab, cocârjat, cu barba până la genunchi. Se miră tare când îl văzu pe băiat, căci nu mai văzuse om de când era copil. Fusese lăsat să păzească palatul până când cineva avea să desfacă făcutul acelui loc.

După ce îi dădu tânărului să mănânce, bătrânul îi povesti istoria acelor locuri. Împăratul și împărăteasa din împărăția aceea nu avuseseră copii și umblaseră pe la fel de fel de vrăjitori ca să își împlinească visul. Unul dintre aceștia le fusese de folos și împărăteasa născuse o fată tare frumoasă.

Ursitoarele îi meniseră fetei, însă, să nu se poată mărita decât cu acela care avea să petreacă o noapte în cămara ei și să rămână nevătămat. Nu numai atât, dar, de îndată ce va pieri primul pețitor, să se dărâme toate orașele și satele și să moară toți oamenii, să le rămână numai oasele. Mulți tineri încercaseră, dar pieriseră toți.

Când auzi acestea, Făt-Frumos ceru să o vadă și el pe fata de împărat. O văzu și se plăcură, așa că el intră seara în cămară cu cartea lui în mână. A doua zi ieși de acolo galben și sfârșit, dar viu și nevătămat. Bucuroasă, fata de împărat spuse că el va fi soțul ei.

Dintr-o dată reînviară oamenii din orașe și din sate și fiecare se duse la lucrul său. Cei doi făcură nunta și Făt-Frumos începu să domnească acolo, spre mulțumirea tuturor.
Într-o zi, însă, își aminti de părinții lui și se întristă. Soția lui îl trimise să se ducă și să își aducă acolo părinții.

La plecare, împărăteasa îi dădu soțului ei un inel care putea să facă  un palat minunat la dorința lui. Ea îi dădu ca însoțitor un om credincios și priceput, vizitiul curții.

Trei ani, trei luni și trei zile călători Făt-Frumos până când ajunse în satul părinților săi. Opri înaintea bordeiului și le ceru găzduire. Ei nu îl recunoscură și îl primiră în gazdă. Noaptea, folosi puterea inelului și schimbă bordeiul cu un palat nemaivăzut de frumos. Când se treziră bătrânii, nici nu le veni să-și creadă ochilor. Făt-Frumos le spuse cine este, spre marea lor bucurie.

Urmează Voinicul cel cu cartea în mână născut (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !