VOINICUL CEL CU CARTEA ÎN MÂNĂ NĂSCUT Povestire pe scurt (1)

basm de PETRE ISPIRESCU

Cândva, demult, trăiau o babă și unchiașul ei, tare supărați că nu aveau copii. Fuseseră ei pe la fel de fel de vraci și cititori în stele, dar fără niciun folos.

Sătui de atâta așteptare, cei doi hotărâră să plece fiecare în altă parte a lumii, poate vor găsi vreun leac.
Se înțeleseră să ia, baba o basma ce-o avusese moșul la gât în ziua cununiei, iar unchiașul, un ștergar vărgat adus de ea tot în ziua aceea.

Dacă pe una dintre ele ar fi apărut trei picături de sânge, cel care le vedea trebuia să se întorcă repede acasă.

Umblară ei ce umblară, dar nimeni nu putu să le spună ce să facă pentru a avea și ei un copil. Într-o dimineață, unchiașul văzu pe șervet trei picături de sânge și porni înapoi spre casă.

Acasă, baba îi spuse că, într-o pădure mare, întâlnise un om bătrân de tot. El îi spusese să se întoarcă acasă, fiindcă Dumnezeu le ascultase rugile.

După puțin timp, baba îi spuse unchiașului că a rămas grea. După nouă luni, ea născu un băiețel cu o carte în mână. În a treia seară de la naștere veniră ursitoarele. Unchiașul nu dormea și se făcu mic într-un colț, ca să audă și el ce îi vor ursi copilului.

Prima ursitoare spuse că băiatul va fi un Făt-frumos și va ajunge bogat. A doua spuse că, la vârsta de doisprezece ani, băiatul va fi răpit de duhurile rele. A treia adăugă că, dacă va scăpa de duhurile rele, copilul va ajunge împărat.

Unchiașului nu îi căzu bine ce spusese a doua ursitoare și începu de pe atunci să se gândească cum să ferească băiatul.

Băiatul crescu încet-încet. Era cuminte și ascultător, învăța tot timpul din cartea pe care nici nu o lăsa din mână. La nouă ani știa de toate și toți oamenii din sat veneau să-i ceară sfatul.

Apropiindu-se ziua când băiatul avea să împlinească doisprezece ani, unchiașul spuse babei și băiatului ce auzise de la ursitoare. Băiatul se gândi câteva zile, apoi îi spuse tatălui său ce plănuise. Unchiașul chemă tot satul să vină la biserică în seara în care băiatul împlinea doisprezece ani.

În seara aceea, veniră cu toții la biserică, îi băgară la mijloc pe moș, pe babă și pe fiul lor, acesta tot cu cartea în mână. Începură a se ruga când, deodată, biserica se umplu de o ceață groasă. Căzură în genunchi și se rugară și mai fierbinte. Încet, încet, ceața se risipi.

Se adunară la biserică și în a doua seară. În timpul rugăciunii, biserica se umplu de șoareci și de lilieci care ciupeau pe toată lumea. Băiatul căzu în genunchi și se rugă și mai cu foc și toți făcură la fel ca el. Lighioanele dispărură.

În a treia seară se rugară cu toții până la miezul nopții. Auziră niște bubuituri îngrozitoare și căzură cu toții în genunchi. În toiul rugăciunii, un călugăr coborî din turnul bisericii și îl răpi pe băiat, dispărând imediat în văzduh.

Sursa foto

Urmează Voinicul cel cu cartea în mână născut (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !