ROMAN DE JULES VERNE.
Urmare la Cinci săptămâni în balon (11)
CAPITOLUL XXX
Mosfeia.
Șeicul. Denham, Clapperton, Udney, Vogel. Capitala ținutului Loggum. Toole.
Liniște deasupra regiunii Kernak. Guvernatorul și curtea sa. Atacul. Porumbeii
incendiatori.
În ziua următoare ajunseră deasupra orașului Mosfeia,
tocmai când în oraș își făcea intrarea un șeic cu alaiul lui. Când zăriră
balonul, indigenii fugiră îngroziți, numai șeicul rămase pe loc. În timp ce se
îndepărtau de oraș, Fergusson le povesti tovarășilor săi despre primii europeni
care exploraseră ținutul.
Maiorul Denham fusese bine primit de sultanul Mandara
chiar la Mosfeia. Totuși indigenii îl jefuiseră de tot ce avea, chiar și de
haine, și abia reușise să scape ascuns sub burta unui cal.
Tânărul Vogel fusese ucis pentru că încercase ascensiunea
unui munte socotit sfânt. Un alt tânăr, Toole, murise în Kernak, capitala
districtului Loggum.
Chiar atunci ajunseră deasupra orașului Kernak. O mulțime
de țesători lucrau la pânzele întinse între copaci. Într-o piață mare se ținea
un târg d sclavi, dar orice activitate se opri când apăru balonul.
Din locuința sa apăru șeicul, guvernatorul ținutului
Loggum. Din gesturile sale, cei trei călători înțeleseră că sunt invitați să
plece. Ar fi plecat, dar vântul încetase. Șeicul se înfurie și dădu comandă soldaților
săi să îi țintească cu săgețile. Fergusson ridică rapid balonul și ieși din
raza de bătaie a acestora. Șeicul îi ținti cu arma, dar Kennedy trase și i-o
sfărâmă.
Toți locuitorii fugiră să se ascundă și nu mai apărură
toată ziua. Veni noaptea, dar vântul nu
se porni, așa că balonul rămase pe loc. În mijlocul nopții apărură mii de
focuri ce se îndreptau spre ei. Indigenii îmbibaseră cozile a mii de porumbei
în materii inflamabile aprinse și îi trimiseseră spre ei.
Fergusson aruncă din lest și balonul se înălță și mai
mult, acolo unde porumbeii nu ajungeau. Cei trei se culcară liniștiți.
CAPITOLUL XXXI
Plecarea
în noapte. Cei trei. Pasiunea lui Kennedy. Măsuri de prevedere de-a lungul
fluviului Shari. Lacul Ciad. Apa lacului. Hipopotamul. Un glonț pierdut.
Spre dimineață se porni vântul și începu să ducă balonul
spre nord-nord-est. Fergusson se bucură, socotind că vor ajunge chiar în acea
zi la lacul Ciad.
Și ceilalți doi se bucurară, căci aveau să schimbe
peisajul. Doctorul socoti că trecuseră douăzeci și cinci de zile de călătorie
și se bucură că erau toți trei împreună și sănătoși.
Balonul urmă cursul fluviului Shari. Pe maluri natura era
bogată, plină de verdeață și de animale. În câteva ore ajunseră la malul sudic
al lacului Ciad. Lacul nu avea un contur ferm, fiindcă în fiecare an apele
năvăleau în mlaștinile din jurul său și el devenea tot mai mare.
Balonul fu coborât aproape de suprafața apei și luară o
probă de apă. Era sălcie, nu prea bună de băut. Kennedy trase asupra unui
hipopotam, dar un asemenea animal enorm era greu de doborât.
* * *
Urmează Cinci săptămâni în balon (13)
Multumim pt portia de lectura!
RăspundețiȘtergereCu mare drag! ☺
Ștergere