CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON. Povestire pe scurt (11)

ROMAN DE JULES VERNE.

Urmare la Cinci săptămâni în balon (10)

CAPITOLUL XXVII

Călduri îngrozitoare. Halucinații. Ultimele picături de apă. Noaptea disperării. Încercare de sinucidere. Simunul. Oaza. Leul și leoaica.

A doua zi de dimineață vremea nu prezentă nicio schimbare. Cei trei erau înebuniți de sete și de căldură. Kennedy și Joe erau extrem de agitați, în timp ce Fergusson stătea nemișcat, cu ochii ațintiți într-un punct fix.

Către seară Joe se aruncă în nisip, părându-i se că este un lac cu apa nemișcată. Cu gura plină de nisip se îndreptă spre sticla în care se mai aflau câteva picături de apă. Kennedy căzu în genunchi și, plângând, ceru să bea el apa aceea. După ce o bău, căzură amândoi în nisip, pierzându-și cunoștința.

În dimineața următoare, Kennedy se repezi asupra carabinei sale, iar Joe încercă să-l oprească. Carabina se descărcă accidental, trezindu-l pe doctorul Fergusson din nemișcarea sa. Sărind în sus, doctorul zări la orizont o trombă uriașă care se îndrepta spre ei.

Era simunul, un vânt violent și periculos. Aruncară cât putură de repede lest din nacelă și balonul se înălță, în ultima clipă, deasupra trombei. Ea avu totuși puterea să împingă balonul cu mare viteză, chiar până deasupra unei insule de verdeață în oceanul de nisip. Era o oază.

Când tornada încetă, doctorul Fergusson coborî balonul, iar Kennedy și Joe plecară în căutarea apei. În scurtă vreme, cei doi auziră răgetul unui leu. Kennedy nu se sperie și ochi drept în inimă splendidul animal cu coamă neagră.  Găsiră apoi puțul și coborâră să bea apă și să ia și pentru Fergusson. Când să iasă, intrarea era barată de o leoaică furioasă, perechea leului ucis mai devreme. Kennedy o ținti și pe ea, dar nu o ucise. Leoaica se prăvăli pe scări și, tocmai când Joe crezu că îl înhață în gheare, se auzi un foc de armă care ucise leoaica. Era doctorul, care venise după ei.

CAPITOLUL XXVIII

O seară minunată. Bucătăria lui Joe. Disertație asupra cărnii crude. Povestea lui James Bruce. Visurile lui Joe. Bivuac. Barometrul coboară. Barometrul urcă. Preparativele de plecare. Uraganul.

Cei trei petrecură o seară plăcută, mâncară și băură după pofta inimii apă, ceai și grog. A doua zi hotărâră să aștepte acolo un vânt prielnic. După două zile doctorul observă că barometrul coborâse și începu pregătirile de plecare. Joe fu nevoit să mai arunce din prețiosul minereu de aur cu care umpluse sacii cu lest.

Temperatura crescuse și devenise insuportabilă, dar în mijlocul nopții Joe îi trezi pe ceilalți cu vestea că timpul se răcise brusc. Vântul începu de îndată și cei trei călători alergară să urce în nacelă.

CAPITOLUL XXIX

Semne de vegetație. Ideea fantezistă a unui autor francez. Țara minunată. Ținutul Adamova. Explorările lui Speke și Burton și legătura lor cu cele ale lui Barth. Munții Atlantica. Fluviul Benué. Orașul Yola. Masivul Bagele. Muntele Mendif.

Încet-încet începu să apară vegetația, semn al pământului fertil. Doctorul Fergusson îi spuse lui Joe că vor ajunge deasupra unor țări arabe, iar lui Joe îi veni ideea că ar putea înhăma niște cămile, să tragă balonul când nu bate vântul. Ideea nu era însă originală, îi venise mai înainte unui scriitor francez.

Balonul trecu apoi deasupra unui lac înconjurat de coline, deasupra unor văi verzi cu pomi deși. Ici se vedeau elefanți devastând pomii, colo hipopotami care se scăldau zgomotos și peste tot mii de păsări.

Doctorul Fergusson constată că reluaseră calea exploratorilor Burton și Speke și spera să o lege de calea urmată de exploratorul german Barth. Ajunși deasupra fluviului Benué, călătorii observară numeroși oameni care munceau la câmp, pe culturile de sorg, un fel de mei.

A doua zi trecură pe deasupra muntelui Mendif și poposiră într-o poiană mare și pustie. Kennedy plecă imediat la vânătoare și reveni cu o mulțime de rațe sălbatice și de sitari, păsări pe care Joe le prepară cu multă pricepere.

* * *

Urmează Cinci săptămâni în balon (12)