CIULEANDRA. Povestire pe scurt (4)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Ciuleandra (3)

XII

Puiu se întinde pe pat și rămâne așa multă vreme. Obosit de ședere, se scoală apoi și privește pe fereastră, ore în șir. Începe să ningă. Își amintește că, în urmă cu două săptămâni, fusese la Sinaia, la un concurs de schi. Voise să meargă și Madeleine, dar el preferase să meargă cu una dintre iubitele lui.

Ninsoarea îi amintește apoi scene din copilărie, din adolescență, din război. Sublocotenent într-un birou din Iași, ținea pe genunchi o actriță dezbrăcată și priveau cum ninge. Deodată, intră medicul rezident și Puiu tresare de parcă l-ar fi surprins cu actrița în brațe.

Rezidentul spune că poate lăsa ușa deschisă, ca să aibă mai mult aer. Gardianul îi aduce ziarele. Puiu le dă deoparte, zicând că nu vrea să știe nimic.

XIII

Sorbind din ceaiul adus de gardian, Puiu stă de vorbă cu acesta. Află că Andrei Leahu este din Argeș și îl întreabă dacă pe la ei se joacă Ciuleandra. Gardianul răspunde că se joacă, dar că ei îi spun Șuleandra. Întreabă și el apoi dacă boierul jucase vreodată jocul acesta. Puiu se simte stingherit și spune că jucase.

Tânărul îl întreabă pe gardian dacă știe pentru ce se afla el acolo. Gardianul știa și îi spuse că la proces va fi iertat, fiindcă jurații sunt impresionați de crimele din dragoste.

Omul povestește apoi cum ajunsese el în Poliție. Era țăran și avusese și el casă și pământ și nevastă la țară. Plecase însă la război și când se întorsese, găsise doi copii făcuți de nevastă, unul cu un neamț și unul cu un român. Degeaba mințise ea că aflase că s-a prăpădit la război. Bărbatul, după ce o certase și o bătuse, plecase, de teamă să n-o omoare. Se dusese la București și intrase la Poliție.

Gardianul iese și îl lasă pe Puiu cu gândul că el putuse să se stăpânească, deși primise o asemenea lovitură.

 * * *

Urmează Ciuleandra (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi școlare !