roman de LIVIU REBREANU
Urmare la Ciuleandra (2)
IX
În cabinet, Puiu și doctorul se așezară față în față.
Doctorul îi spuse că va trebui să răspundă la câteva întrebări. De altfel, se
afla acolo în stare de arest preventiv, de aceea gardianul de la ușă înlocuise sora medicală.
Doctorul îl întreabă pe Puiu de ce o ucisese pe soția sa.
Tânărul răspunde că această întrebare îl chinuie chiar din clipa în care se
întâmplase fapta îngrozitoare. Se îmbrăcaseră ca să meargă la Bal. El o
întrebase ceva. Ea îl privise fără să răspundă nimic. Lui i se păruse că
privirea aceea tăcută se transformase într-un țipăt. O strânsese de gât ca să
oprească acel țipăt. Ea nu se apărase deloc și asta îl înfuriase și mai tare.
La încercarea doctorului de a afla dacă nu cumva gelozia
fusese de vină, Puiu răspunde hotărât că nu. Madeleine fusese tot atât de
cinstită pe cât de păcătos fusese el.
Doctorul îi ceru să se întoarcă în camera lui, să se
liniștească. Pe drum, rezidentul îi spuse lui Puiu că venise tatăl său să
vorbească cu doctorul.
X
În cameră, Puiu găsi ordine și curățenie. Pe pat erau
haine și obiecte de toaletă. Se spălă și se îmbrăcă gândindu-se la doctor. Bănuia
că are origine țărănească și se bucură că nu încercase să simuleze sau să
mintă. L-ar fi simțit imediat.
Puiu își reamintește că doctorul îi spusese la un moment
dat că o întâlnise o dată pe frumoasa lui soție. Își face fel de fel de gânduri
și ajunge la concluzia că doctorul o iubise în taină pe Madeleine. Consideră
acum că doctorul îl urăște din această pricină și că nimerise rău acolo.
Abia acum Puiu observă că ușa camerei fusese închisă.
Furios, bate cu pumnii în ușă și îi spune gardianului să nu mai închidă ușa, că
nu are aer. Tocmai atunci apare tatăl său.
XI
Domnul Faranga îi spune fiului său că profesorul Demarat
este plecat în Germania pentru trei luni. Deși în sinea lui este neliniștit, îi
spune lui Puiu că și înlocuitorul său îl va servi la fel de bine. Pe medic îl
chema Ion Ursu, era de la țară și avea un renume frumos. Era asistentul
profesorului la facultate și se spunea că îi va urma la catedră.
Puiu se simte încurajat când aude că doctorul era de părere
că fusese la mijloc o mare zdruncinare nervoasă. Permisese să i se aducă cărți,
să primească vizite, să se plimbe prin grădină însoțit de gardian. Tatăl său îi
mai povestește că avusese de luptat cu presa. Observă că asta nu îl interesează
deloc pe băiat și spune că pleacă, fiindcă trebuia să se ocupe și de
înmormântarea Madeleinei.
O carte care m-a impresionat foarte tare. O operă de analiză psihologică profundă. Nebunia poate apărea în forme dure, agresive, acolo unde nimeni nu se așteaptă și unde totul pare senin și frumos.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasă, doamna Zina! :-)
Și pe mine m-a impresionat, când am citit-o în adolescență. Eram curioasă dacă mă va impresiona tot așa acum, la recitire. Așa a fost, ba chiar mai tare, am înțeles mai multe.
ȘtergereSeară plăcută, Alex!
Buna ziua, rezumatul la restul capitolelor exista?
RăspundețiȘtergere