tragedie de WILLIAM SHAKESPEARE
Într-una dintre zile, Othello intră împreună cu Iago la Desdemona. Tocmai atunci ieșea de acolo Cassio, pe o altă ușă. Vicleanul Iago spuse ca pentru el că asta nu îi place, având grijă să fie auzit de maur.
Îl întrebă apoi de Cassio și, când acesta îi spuse că îl trimisese pe vremuri cu mesaje de iubire la Desdemona, scoase din nou o exclamație de uimire.
Cuprins de bănuieli, Othello îi ceru lui Iago să-i spună ce știe. Iago, cu vorbe prefăcute, ce păreau că apără cinstea Desdemonei, îl făcu și mai bănuitor. Nu numai atât, dar aminti și de faptul că Desdemona își înșelase tatăl când se măritase în secret cu el. Firesc, Othello gândi că atunci ea ar putea să îl înșele și pe el. Iago îi sugeră să urmărească comportarea femeii față de Cassio.
Othello își pierdu toată liniștea și bucuria de a trăi, chinuit de gelozie. Într-o zi, îl apucă de gât pe Iago și îi ceru să aducă dovezi ale trădării Desdemonei. Iago îi spuse că văzuse la Cassio batista brodată cu căpșune a Desdemonei (pe care i-o dăruise chiar soțul ei). Turbat, Othello spuse că îi va pedepsi groaznic pe Cassio și pe Desdemona.
Desdemona, femeie cinstită, nu îi dăduse nicio batistă lui Cassius. Iago o obligase pe soția lui să i-o fure, pentru ca apoi el să o lase în calea lui Cassio, spre a o găsi.
Maurul se duse la soția lui și îi ceru batista. Desdemona nu o găsi, iar el se supără, spunând că batista avea puteri magice și îi fusese lăsată de mama lui ca să o dăruiască soției sale. Desdemona, ca să schimbe vorba, îi vorbi tocmai despre Cassio, lăudându-l și cerându-i să-l ierte. Othello ieși, cuprins de furie.
Desdemona înțelese într-un târziu că Othello este gelos. Când se revăzură, el îi spuse direct că este o trădătoare și o lăsă încremenită de uimire. Se simți atât de lovită, încât mintea ei simți o nevoie aprigă de somn. Nu mai avu putere decât să-i poruncească slujitoarei să-i facă patul cu cearceafurile de cununie. Se întinse și căzu într-un somn adânc.
Othello hotărî că Desdemona trebuie să moară. O sărută și ea se trezi. Îi ceru femeii să-și spună ultimele rugăciuni. Ea îl întrebă cu ce greșise. El îi spuse despre Casio și despre batistă, dar nu o lăsă să se dezvinovățească și o înăbuși cu cuverturile de pe pat.
În clipa aceea fu adus în casă tânărul Cassio. Era rănit de un om al lui Iago. Reușise să-l ucidă și în buzunarele lui fuseseră găsite scrisori care dovedeau vina lui Iago și nevinovăția lui Cassio, deci și a Desdemonei. Înțelegând că aceea pe care tocmai o ucisese era nevinovată, Othello, îndurerat, își luă viața cu propria sa spadă. Cel care îi luă locul îl execută pe Iago și trimise la Veneția vestea despre teribilele întâmplări.
Îl întrebă apoi de Cassio și, când acesta îi spuse că îl trimisese pe vremuri cu mesaje de iubire la Desdemona, scoase din nou o exclamație de uimire.
Cuprins de bănuieli, Othello îi ceru lui Iago să-i spună ce știe. Iago, cu vorbe prefăcute, ce păreau că apără cinstea Desdemonei, îl făcu și mai bănuitor. Nu numai atât, dar aminti și de faptul că Desdemona își înșelase tatăl când se măritase în secret cu el. Firesc, Othello gândi că atunci ea ar putea să îl înșele și pe el. Iago îi sugeră să urmărească comportarea femeii față de Cassio.
Othello își pierdu toată liniștea și bucuria de a trăi, chinuit de gelozie. Într-o zi, îl apucă de gât pe Iago și îi ceru să aducă dovezi ale trădării Desdemonei. Iago îi spuse că văzuse la Cassio batista brodată cu căpșune a Desdemonei (pe care i-o dăruise chiar soțul ei). Turbat, Othello spuse că îi va pedepsi groaznic pe Cassio și pe Desdemona.
Desdemona, femeie cinstită, nu îi dăduse nicio batistă lui Cassius. Iago o obligase pe soția lui să i-o fure, pentru ca apoi el să o lase în calea lui Cassio, spre a o găsi.
Maurul se duse la soția lui și îi ceru batista. Desdemona nu o găsi, iar el se supără, spunând că batista avea puteri magice și îi fusese lăsată de mama lui ca să o dăruiască soției sale. Desdemona, ca să schimbe vorba, îi vorbi tocmai despre Cassio, lăudându-l și cerându-i să-l ierte. Othello ieși, cuprins de furie.
Desdemona înțelese într-un târziu că Othello este gelos. Când se revăzură, el îi spuse direct că este o trădătoare și o lăsă încremenită de uimire. Se simți atât de lovită, încât mintea ei simți o nevoie aprigă de somn. Nu mai avu putere decât să-i poruncească slujitoarei să-i facă patul cu cearceafurile de cununie. Se întinse și căzu într-un somn adânc.
Othello hotărî că Desdemona trebuie să moară. O sărută și ea se trezi. Îi ceru femeii să-și spună ultimele rugăciuni. Ea îl întrebă cu ce greșise. El îi spuse despre Casio și despre batistă, dar nu o lăsă să se dezvinovățească și o înăbuși cu cuverturile de pe pat.
În clipa aceea fu adus în casă tânărul Cassio. Era rănit de un om al lui Iago. Reușise să-l ucidă și în buzunarele lui fuseseră găsite scrisori care dovedeau vina lui Iago și nevinovăția lui Cassio, deci și a Desdemonei. Înțelegând că aceea pe care tocmai o ucisese era nevinovată, Othello, îndurerat, își luă viața cu propria sa spadă. Cel care îi luă locul îl execută pe Iago și trimise la Veneția vestea despre teribilele întâmplări.
Foarte frumoasă povestire! Vă mulțumesc!
RăspundețiȘtergereCu plăcere! mulțumesc și eu pentru apreciere!
ȘtergereMie mi au reamintit subiectele unor piese foarte. dragi dar a caror detalii s au estompat .Minunata idee !Multumesc
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Mă bucur că apreciați ideea, dar și că îl iubiți pe Shakespeare! ☺
Ștergere