10 august 2018

REGELE LEAR. Povestire pe scurt

tragedie de WILLIAM SHAKESPEARE



Lear, regele Britaniei, avea trei fiice: Goneril, Regan și Cordelia. Goneril era căsătorită cu ducele de Albany, Regan - cu ducele de Cornwall, iar tânăra Cordelia era curtată de regele Franței și de ducele de Burgundia.
Regele Lear era bătrân, trecuse de optzeci de ani, așa că hotărî să împartă regatul între cele trei fiice ale sale. Le chemă în fața lui și le întrebă cât de mult îl iubesc ele, ca să-și dea seama cum să împartă regatul.
Goneril și Regan, declamând cuvinte mari și mincinoase, spuseră că îl iubesc pe tatăl lor mai mult decât orice și pe oricine de pe lume. Păcălit de vorbele lor umflate, regele Lear le dădu fetelor mai mari câte o treime din regat, să o stăpânească fiecare împreună cu soțul ei.
Mezina, Cordelia, scârbită de minciunile surorilor ei, îi spuse tatălui ei că îl iubește așa cum cere datoria să își iubească tatăl o fiică, dar când se va mărita va împărți iubirea aceasta și jumătate o va primi soțul ei, după cum se cuvine. Socotind că fiica lui cea mică nu îl iubește, orbit de vorbele umflate ale fetelor mai mari și, poate, cu judecata puțin slăbită de vârstă, bătrânul împărți și cea de-a treia parte din regat celor două fiice mai mari, cu condiția să-și păstreze o suită de o sută de cavaleri și să fie găzduit împreună cu ei câte o lună, pe rând, la fiecare dintre cele două fiice.
Un credincios al regelui, contele de Kent, îndrăzni să ia apărarea Cordeliei, dar nu se alese decât cu surghiunul. Fură chemați apoi regele Franței și ducele de Burgundia și li se aduse la cunoștință că mezina regelui fusese lipsită de orice zestre. Ducele de Burgundia dădu imediat înapoi, în timp ce regele Franței îi întinse mâna fetei și o chemă să domnească împreună cu el în regatul Franței. Cordelia plecă plângând, căci știa pe ce mâini haine își lasă tatăl.
Într-adevăr, nici nu se sfârși prima lună petrecută la Goneril, și regele simți că aceasta nu are ochi să-l vadă, pe el și pe cavalerii lui, ba chiar și slugile se purtau ca și stăpâna lor. Noroc că se reîntoarse contele de Kent și, luând înfățișarea unui servitor umil, intră, cu numele de Caius, în slujba lui. Bătrânul rege, cu vederea, ba chiar și cu mințile slăbite de vârstă, nu îl recunoscu, dar îi simți devotamentul și dragostea. Pe lângă el rămăsese și măscăriciul lui de la curte, care uneori îl înveselea, alteori îl lua în zeflemea pentru greșeala de a renunța la coroana regală.
În scurtă vreme, Goneril îi spuse tatălui ei să renunțe la o parte din cavalerii din suită, fiindcă erau prea mulți. Supărat, regele Lear plecă la Regan. Goneril ajunse însă înaintea lui la sora ei și o asmuți împotriva tatălui lor, așa că ajunseră să-i spună că mai bine ar fi să renunțe cu totul la cavaleri și slugi. Regele Lear simți că începe să-și piardă mințile de supărare.
În noapte izbucni o furtună cumplită, dar bătrânul rege preferă să plece decât să se despartă de cavalerii săi. Se rătăci totuși de ei, umblând alături numai cu bufonul lui. Într-un târziu îl găsi contele de Kent, Caius acum, și îl convinse să se adăpostească într-un bordei. Aici se afla un biet cerșetor cu mințile zdruncinate. Vorbele lui îl făcură pe rege să-și piardă mințile cu totul.
Contele de Kent îl duse pe bietul bătrân la castelul Dover și el se îmbarcă pentru Franța. Îi povesti Cordeliei despre starea bătrânului, iar aceasta plecă la Dover în fruntea unei armate care ar fi trebuit să îl înscăuneze din nou pe tatăl ei. Acesta părăsise însă castelul și oamenii Cordeliei îl găsiră rătăcind pe câmpie, încoronat cu o coroană făcută din buruieni și paie, cântând de unul singur.
Medicii Cordeliei izbutiră, încet-încet, să îl facă pe tatăl ei să-și vină în fire. În timpul acesta, cele două surori mai mari se  îndrăgostiră de același bărbat, Edmund de Gloucester. Soțul lui Regan muri și aceasta anunță că se va căsători cu Edmund. Geloasă, Goneril o otrăvi, dar fu surprinsă de soțul ei și își puse singură capăt zilelor.
Oastea Cordeliei fu însă învinsă de oastea trimisă de Regan și Goneril sub comanda lui Edmund. Cordelia își sfârși viața în închisoare. În scurtă vreme își găsi moartea și regele Lear. Se făcu totuși și o oarecare dreptate: Edmund fu ucis în luptă dreaptă de Edgar, fratele lui, care era moștenitorul de drept al ducatului; soțul lui Goneril, care nu avusese niciun amestec în răutățile celor două fiice, deveni regele Britaniei după moartea bătrânului Lear.

Sfârșit

Sursa foto

Alte povestiri după tragediile lui Shakespeare:

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu