MIZERABILII. Povestire pe scurt (54)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a XI-a ATOMUL FRATERNIZEAZĂ CU URAGANUL

Capitolul I Câteva lămuriri asupra originilor poeziei lui Gavroche. Înrâurirea unui academician asupra acestei poezii

La vremea când convoiul funerar se învălmăși și se revărsă pe toate străzile, un băiat zdrențăros aruncă ramura înflorită pe care o ținea în mână, șterpeli dintr-o vitrină un pistol vechi și o luă la fugă.

Gavroche, căci el era, observă mai târziu că pistolul nu avea cocoș. Porni pe străzi cântând un cuplet pe care îl știa, poate, din vremea în care fusese ucenic la o tipografie. Făcuse atunci chiar un comision pentru un membru al Academiei franceze.

Cei doi copilași pe care îi ajutase în urmă cu două-trei luni, fără să știe că sunt frații lui, dispăruseră. Se întrebase adesea pe unde or fi. Acum, supărat că nu avea cu ce să-și cumpere o plăcintă cu mere, se răzbună rupând niște afișe de teatru, apoi bombăni niște oameni rotofei că își mănâncă banii.

II Gavroche la drum

Băiatul mergea pe stradă strigându-și entuziasmul. Ajunse pe o stradă liniștită și dădu de patru cumetre ce stăteau de vorbă. Le zgândări cu o vorbă și cele patru începură să îl ocărască.

Una dintre femei aduse vorba despre revoluție, că ar fi izbucnit pe undeva, prin Paris. Îl judecă pe Gavroche că umblă cu pistolul acela, dar băiatul îi răspunse că revoluția le va aduce și lor binele.

III Îndreptățita mânie a unui bărbier

Bărbierul care îi izgonise pe cei doi copiii în ziua în care Gavroche îi  ajutase, se ocupa acum de un client, un soldat veteran. Bărbierul îi punea întrebări despre împărat, iar soldatul răspundea liniștit.

Deodată, într-un zgomot asurzitor, un geam al vitrinei se crăpă. Bărbierul crezu că a fost o ghiulea, dar soldatul îi arătă că fusese doar o piatră. Privind afară, bărbierul îl văzu pe Gavroche fugind și se întrebă ce avea cu el ștrengarul.

IV Copilul se miră de bătrân

Gavroche ajunse în piața Saint-Jean și se alipi trupei ce-i avea în frunte pe Enjolras, Courfeyrac, Combeferre, Feuilly, Bahorel și Jean Prouvaire. Plecară cu toții. Pe un zid se afla lipită o hârtie, o dezlegare de post a arhiepiscopului de Paris. Bahorel smulse hârtia, cucerindu-l pe Gavroche.

Din ceată făceau parte studenți, artiști, lucrători, hamali, dar și un unchiaș. Ținea pasul cu ei, dar era absorbit de gândurile sale. Bătrânul îi atrase atenția lui Gavroche, fără să știe că acesta era domnul Mabeuf.

V Unchiașul

Când se întâlnise cu grupul, Courfeyrac îl recunoscuse pe domnul Mabeuf, fiindcă îl însoțise de mai multe ori pe Marius până la poarta bătrânului. Îi spusese să se ducă acasă. Aflând că se duc să răstoarne guvernul, bătrânul pornise alături de ei și ținuse pasul cu ei tot timpul, spre admirația studenților.

VI Recruți

Ceata primea mereu noi recruți. La un colț de stradă li se alătură un bărbat înalt, cărunt, cu o înfățișare aspră.

Trecând prin fața casei sale, Courfeyrac află că este așteptat de un tânăr. Tânărul, semănând mai mult a fată îmbrăcată băiețește, îl întrebă despre Marius. Courfeyrac nu știa nimic. Atunci tânărul se alătură și el cetei și ajunseră cu toții în strada Saint-Denis.

* * *

Urmează Mizerabilii (55)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!