MIZERABILII. Povestire pe scurt (55)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a XII-a CORINTUL

I Istoria Corintului de la întemeierea lui

La 1832,  pe lângă Halele Parisului se afla o încâlceală de străzi și ulicioare care delimitau șapte grupuri de case. Casele erau niște hardughii șubrede, cu fațadele susținute de grinzi.

Una dintre străzile acelea era strada Chanvrerie, la capătul căreia se afla cârciuma Corint, veche de trei sute de ani. Ultimul cârciumar fusese Hucheloup, om foarte cumsecade, care murise în anul 1830.

Acum, cârciuma o ținea văduva lui, ajutată de două slujnice. La parterul clădirii se aflau tejgheaua și bucătăria, cu o scară ce ducea în pivniță. La etajul întâi erau restaurantul și biliardul. La etajul doi se afla locuința.

Cârciuma Corint era unul dintre locurile de întâlnire ale lui Courfeyrac și ale prietenilor săi.

II Veselie premergătoare

În dimineața zilei de 5 iunie, Bossuet și prietenul său nedespărțit, Joly, mâncau la cârciuma Corint. În scurt timp li se alătură Grantaire și îi spuseră că au văzut pe bulevard capul coloanei mortuare.

După ce Grantaire rosti o diatribă împotriva lumii în care trăiau și cei trei comentară puțin dragostea lui Marius, apăru un băiețel zdrențăros. El îi aducea lui Bossuet mesajul misterios ”A.B.C”. Fără să se mire, cei trei îl răsplătiră cu un franc și puștiul plecă.

Mesajul era de la Enjolras și îi chema la înmormântarea generalului Lamarque. Deja amețiți de vin, cei trei hotărâră să nu se ducă și rămaseră să bea în continuare. După câteva ore, pe stradă apărură Enjolras, Prouvaire, Bahorel, Combeferre și Gavroche, înarmați și în fruntea unei mulțimi care porni să facă o baricadă chiar acolo.

III Se lasă noaptea asupra lui Grantaire

Locul era foarte potrivit pentru o baricadă. Strada fiind sugrumată de cârciuma Corint, baricada ar fi putut să fie atacată numai din față, prin strada Saint-Denis.

Când mulțimea năvăli în stradă, toate ușile și obloanele fură închise, de la parter până la mansardă. Zăbrele de fier, pietre din caldarâm, butoaie, bârne și căruțe alcătuiră la iuțeală baricada.

Împinși de euforia băuturii, Joly o sărută pe gât pe bătrâna doamnă Hucheloup, iar Grantaire înălță imnuri de slavă bătrânei și urâtei sale slujitoare. Enjolras, serios, îi strigă lui Grantaire să plece, că nu are nevoie de bețivi acolo. Grantaire îi ceru să îl lase să rămână acolo și, în câteva clipe, adormi cu capul pe masă.

IV Încercare de a aduce mângâiere văduvei Hucheloup

Devastând cârciuma pentru baricadă, Courfeyrac încercă să o consoleze pe văduva cârciumarului. Îi spuse că ei o vor răzbuna pentru faptul că primise amendă fiindcă o slujnică scuturase un covoraș pe fereastră și fiindcă îi căzuse un ghiveci cu flori de la mansardă în stradă.

Sosiră noi recruți, de toate vârstele, îmbrăcați pestriț și cu arme ciudate sau lipsiți de arme. La bucătărie se topeau deasupra focului toate tacâmurile și vasele de cositor, pentru gloanțe. Cârciumăreasa și cele două slujnice, ajutate de trei răsculați, rupeau cârpe, pregătindu-le pentru răniți.

Gavroche era peste tot, ajutând cu mâinile lui firave și cu îndemnurile vesele. Cerea la toată lumea o armă, supărat că pistolul lui nu avea cocoș. Armele, însă, nu erau destule nici pentru bărbați.

* * *

Urmează Mizerabilii (56)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!