4 august 2018

MIZERABILII. Povestire pe scurt (53)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a X-a 5 IUNIE 1832

Capitolul I Problema privită la suprafață

Când se acumulează multe nemulțumiri ale unor categorii diverse de oameni izbucnește răscoala. Revoluția din iulie 1830 adusese ușurare. Răscoalele ce au urmat au adus prăpăd.
Mișcarea din 1832 a adus enorme pagube materiale, vărsare de sânge, primejduirea progresului.

II Miezul problemei

Lupta celor mulți împotriva unui grup restrâns este revoluție. Lupta unui grup împotriva celor mulți este răscoală. Revoluția merge numai înainte, răscoala este un pas înapoi.
Revoluția este un vulcan; răscoala este, de cele mai multe ori, un foc de paie. Revoluția este un fenomen moral; răscoala e determinată cel mai adesea de un fapt material.
Mișcarea din 1832 a fost o răscoală ca formă, dar fondul ei a fost de revoluție, fiind socotită ca o rămășiță a revoluției din 1830.

III O înmormântare: prilej de a renaște

În primăvara anului 1832, Parisul era pregătit să izbucnească. Scânteia declanșatoare a fost, în iunie, moartea generalului Lamarque.
General al lui Napoleon, Lamarque era vestit și foarte popular. Luptase bine și era unul dintre cei patru pe care Napoleon intenționase să-i înainteze mareșali, dar nu mai apucase.
În ajunul și în dimineața zilei de 5 iunie, toți oamenii din cartierul Saint-Antoine, pe unde trebuia să treacă cortegiul funerar, se înarmară. Oamenii se alăturau cortegiului și se împărțeau în plutoane.
La rândul său, guvernul își luase măsuri: se pregătiseră patru escadroane de carabinieri călări, garda orașului, un escadron de dragoni, un regiment de cavalerie ușoară, artilerie. Restul trupelor aștepta pregătit în cazărmi.
Pe fețele oamenilor se citeau entuziasmul, dar și emoția. Pe alocuri se vedea și chipuri pe care se citea că abia așteaptă să pornească la jefuit.
Apariția unui steag roșu și intenția mulțimii de a-l duce pe Lamarque la Pantheon dezlănțuiră primele focuri de armă. Dragonii și carabinierii năvăliră, populația Parisului se ridică la arme.

IV Furtuni de altădată

Prăvăliile se închiseră și tarabele negustorilor dispărură de pe trotuare. Grupuri de oameni apărură, fiecare cu steagul său. Fabrica de arme și prăvăliile armurierilor fură jefuite de mulțime, Cum armele nu ajungeau, unul lua pușca, altul – baioneta ei. Peste tot se ridicau baricade, din arbori, butoaie, trăsuri răsturnate, uși, mobile și tot ce se mai putea folosi în acest scop.
Studenții ieșiră și ei, luară arme, ridicară baricade. În toate cartierele Parisului se ridicaseră baricade, numai în cartierul Halelor erau douăzeci și șapte. Chiar și printre soldați apăruseră mulți nehotărâți. Pretutindeni plutea în aer o furie nestăpânită.

V Originalitatea Parisului

Parisul văzuse destule răscoale în ultimii doi ani.  Oamenii se împușcau, baricadele erau pierdute, apoi cucerite din nou, în timp ce pe străzile liniștite se juca biliard în cafenele, teatrele își jucau spectacolele, restaurantele își hrăneau clienții.

De această dată, însă, la 5 iunie 1832, Parisul simți că este altceva și îi fu frică. Pe străzi nu mai ieșeau trecători, casele stăteau cu obloanele închise la uși și la ferestre. Zvonuri contradictorii circulau, poliția aresta suspecți pe străzi. În închisori nu mai era loc, deținuții dormeau și în curți, unii peste alții.

* * *

Urmează Mizerabilii (54)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu