MIZERABILII. Povestire pe scurt (51)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS
CARTEA a VIII-a ÎNCÂNTĂRI ȘI DEZNĂDEJDI

Capitolul V Faptele nopții

Strada Plumet își recăpătă liniștea dinaintea întâmplării. Totuși noaptea era marcată de o teamă nedefinită, parcă teama din fața întâmplărilor groaznice, supranaturale.

Capitolul VI Marius coboară pe Pământ și își dă adresa Cosettei

În seara în care Eponine îi alungase pe cei șase răufăcători, printre care și tatăl ei, Marius o găsise în grădină pe Cosette tristă și plânsă. Fata îi spuse că este posibil să plece împreună cu tatăl ei în Anglia. Marius rămase mut și înghețat. În ultimele șase săptămâni trăise cu sentimentul că ea îi aparține. Această plecare îl trezise la realitate: Cosette nu era a lui.

Disperat, Marius îi dădu de înțeles Cosettei că, dacă ea pleacă în Anglia, va pleca și el dintre cei vii. Fata îi spuse să vină după ea în Anglia. Tânărul izbucni, spunându-i că este foarte sărac și nu ar avea nici cu ce să își plătească pașaportul.

După ce se mai gândi o vreme, Marius îi spuse Cosettei că nu va veni în seara următoare, ci poimâine seară, fiindcă vrea să facă o încercare.

Tânărul se gândi că fata ar trebui să-i cunoască adresa la care locuia, adică adresa lui Courfeyrac. Zgârie numele străzii și numărul pe un perete, cu briceagul, apoi își luară rămas bun.

VII O inimă bătrână și o inimă tânără față în față

La patru ani după ce Marius plecase de acasă, bunicul Gillenormand împlinise nouăzeci și unu de ani. Își pierdea încet-încet puterile și era îngrozit că s-ar putea să moară fără să-și mai vadă nepotul mult-iubit. Nu fusese în stare să facă el pasul de apropiere față de Marius, dar îl așteptase zi de zi să îi bată în ușă.

Încercarea domnișoarei Gillenormand de a-l înlocui în inima bătrânului pe Marius cu Theodule eșuase. Bătrânul îl plictisea pe tânăr, tânărul îl enerva pe bătrân. La un moment-dat, domnul Gillenormand îi ceruse fiicei sale să îl primească ea pe Theodule. Pe cât de mult era bunic, pe atât de puțin era unchi.

În seara ce urmase ultimei întâlniri a lui Marius cu Cosette, tânărul se duse la bunicul său. Bătrânul era bucuros în sufletul său, dar îl întrebă aspru ce caută acolo. Îl întrebă apoi dacă a venit să-și ceară iertare. Marius înțelese prin asta că i se cere să-și renege tatăl. Bătrânul nu își spuse gândurile, căci el aștepta ca nepotul să-i cadă la piept și să îl sărute.

Neînțelegându-se deloc unul pe celălalt, când Marius îi spuse că vrea să se însoare, bătrânul o chemă și pe fiica lui să fie de față. Îl întrebă apoi pe Marius cât câștigă cu meseria lui de avocat. Marius îi spuse că nimic. Bătrânul îl întrebă atunci dacă fata e bogată. Marius spuse că fata nu are zestre, fiindcă el, ca și Cosette, nu știa nimic despre averea lui Jean Valjean.

Reacția bătrânului la vestea că amândoi sunt săraci îl făcu pe Marius să se îndrepte spre ușă. Când să iasă, domnul Gillenormand îl chemă înapoi și îi ceru să-i spună totul. Marius îi povesti despre Cosette și despre dragostea lor ascunsă în grădină Bunicul înțelese greșit și îl îndemnă să trăiască și să petreacă cu ea fără căsătorie. El îi va da bani pentru aceasta.

Atins în adâncul sufletului, Marius îi spuse hotărât bunicului său că în urmă cu câțiva ani îi jignise tatăl, iar acum o insulta pe cea care va fi soția lui. Îi spuse adio și ieși pe ușă. Disperat, bătrânul strigă la fiica lui și la servitori să îl oprească. Deschise fereastra și îl chemă pe Marius cât putu de tare. Acesta se îndepărtase mult și nu îl auzi. Domnul Gillenormand căzu într-un fotoliu, fără glas, cuprins de o neagră deznădejde.

* * *

Urmează Mizerabilii (52)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!