2 august 2018

MIZERABILII. Povestire pe scurt (23)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a II-a COSETTE 

Cartea a patra HARDUGHIA GORBEAU

I Maestrul Gorbeau

Într-o margine părăginită și pustie a Parisului, pe bulevardul L'Hôpital, între două ziduri de grădină, se afla o hardughie, o clădire foarte întinsă, cu un etaj. Parterul servea drept magazie. La etaj, prin mijlocul clădirii trecea un coridor lung, în care se deschideau mai multe odăițe. Ferestrele acestor odăițe dădeau spre maidanele din împrejurimi. Era hardughia Gorbeau, numită așa după numele proprietarului său, procuror.

Dacă în timpul zilei locurile acelea erau plicticoase și urâte, noaptea deveneau înfricoșătoare. Singurătatea și întunericul făceau  puținii trecători să se înfioare de groază.

II Un cuib pentru bufniță și pentru pitulice

Chiar în casa Gorbeau închiriase Jean Valjean o odăiță. Omul intră și o așeză pe fetița adormită în patul aflat în fundul odăii. Îngenunchiase lângă patul ei și o privea cu bunătate și duioșie, când un zgomot o trezi.
Cosette sări din pat și, cu ochii închiși, căută mătura, strigându-i hangiței că vine imediat. Negăsind mătura, deschise ochii și își dădu seama că scăpase din ghearele scorpiei. Zâmbind fericită, o luă pe Catherine și începu să se joace, vorbind în același timp cu bătrânul. Află cu bucurie că se află la Paris, iar camera mizeră i se păru minunată.

III Două nefericiri la un loc fac fericirea

Jean Valjean avusese o viață tare săracă în iubire. Nu avusese niciodată o iubită, o soție sau copii, nici prieteni. Încercase să-și găsească sora și nepoții, dar aceștia dispăruseră fără urmă. Acum, când o avea pe Cosette, tremura de bucurie. Toată afecțiunea de care era în stare se trezise și el, bărbatul de cincizeci și cinci de ani, simțea o adorație curată pentru fetița de opt ani.
La rândul ei, Cosette trăise o viață lipsită de dragoste. Pe mama ei nu și-o amintea. Respinsă de Thenardieri și de copiii lor, iubise o singură ființă; câinele, dar acesta murise. Acum îl iubea din toată inima ei pe bătrânul care o eliberase.
El îi oferea dragostea și protecția unui tată. Ea îi dăruia dragostea și respectul de fiică.
În hardughia Gorbeau nu mai locuia decât o bătrână ce își spunea chiriașa principală, dar era, de fapt, portăreasa clădirii. Ea îi închiriase camera lui Jean Valjean și tot ea îndeplinea slujba de menajeră. Bătrânul îi spusese că este rentier (pensionar) și că va locui acolo împreună cu nepoțica lui.
Jean Valjean își petrecea zilele învățând-o carte pe Cosette sau privind-o cum se joacă. Ea îi spunea ”tată”, el îi vorbea despre mama ei și o învăța să se roage lui Dumnezeu.

IV Ce-a băgat de seamă chiriașa principală

Jean Valjean ieșea din casă numai seara. Cheltuieli făca puține, ca și cum ar fi fost un om strâmtorat. Purta aceleași haine uzate cu care apăruse prima oară.
Văzându-l, unii trecători îi dădeau pomană. El nu refuza niciodată. Când credea că nu îl vede nimeni, dădea el de pomană unor cerșetori. Asta se observase în cartier.
Curioasă, bătrâna ”chiriașă principală” îl urmărea. Odată îl văzuse printr-o crăpătură a ușii cum scoate din căptușeala hainei o hârtie de o mie de franci. O trimisese chiar pe ea să o schimbe, spunând că primise pensia, dar bătrâna își făcuse socoteala că ieșise doar seara și nu avusese când să  ridice banii. Bineînțeles, ea dusese vorba prin cartier.
Nu doar atât, dar odată, când făcea curat, controlase haina bătrânului, uitată într-un cui. Simțise și alte bancnote sub căptușeală, iar în buzunare găsise un portofel plin, un cuțit și câteva peruci.

V O monedă de cinci franci când cade face zgomot

Într-o seară, miluind un cerșetor care își făcea veacul pe lângă biserica din cartier, lui Jean Valjean i se păru că recunoaște privirea lui Javert. A doua seară trecu iar pe acolo, îl văzu pe bătrânul cerșetor cunoscut dintotdeauna și se liniști.
Peste câteva zile, seara, auzi cum intră cineva în casă. Știa că bătrâna se culcă foarte devreme, așa că deveni atent. Auzi pași apăsați de bărbat. Stinse lumânarea și îi șopti Cosettei să păstreze liniște. Privind spre ușă, observă că se zărește lumina unei lumânări, deci cineva venise pe furiș la ușa lor și asculta. După câteva minute lumina se îndepărtă.
În zori, Jean Valjean află de la bătrână că în casă apăruse un chiriaș nou. Lui Jean Valjean i se păru că femeia ascunde ceva. Făcu un fișic cu banii pe care îi avea într-un sertar și o monedă de cinci franci căzu cu zgomot pe podea. Seara, coborî și se uită pe bulevard. Părea că nu este nimeni, dar nu putea să vadă și după copaci. O luă pe Cosette de mână și părăsiră hardughia Gorbeau.

* * *

Urmează Mizerabilii (24)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu