roman de VICTOR HUGO
PARTEA a II-a COSETTE Cartea a treia ÎNDEPLINIREA FĂGĂDUIELII FĂCUTE MOARTEI
IX Thenardier la lucru
A doua zi de dimineață Thenardier întocmi, în prezența soției sale, nota de plată a călătorului. Încărcată la maximum, cu lumânarea evaluată la 5 franci și focul la 4, nota ajunse la 23 de franci, stârnind temerea hangiței că omul nu va plăti. Hangiul era însă convins că va plăti. Îi dădu nota femeii.
Când apăru călătorul, hangița păru că șovăie să-i dea o notă atât de încărcată. Începu să se vaiete că nu au clienți, iar cei pe care îi au sunt săraci, că au de plătit multe impozite, au copii de crescut și mai hrănesc și copilul altora.
Călătorul o întrebă dacă nu ar vrea să o scape de Cosette. Femeia izbucni bucuroasă că i-o dă din toată inima, dar interveni Thenardier.
Prefăcutul hangiu spuse că el o adoră pe fetiță, și chiar și nevastă-sa o iubește, deși e o fire mai iute. Spuse că vrea să știe cine este omul care vrea să ia fata și unde locuiește. Omul îi spuse cu o voce hotărâtă că nu o să știe niciodată cum îl cheamă și unde stă și nu va mai vedea niciodată fetița. Surprins, Thenardier tăcu.
După un răstimp de gândire, hangiul spuse că are nevoie de o mie cinci sute de franci. Omul puse banii pe masă, îi acoperi cu mâna și ceru să o aducă pe fetiță.
În timpul acesta Cosette mătura prin casă și, din când în când, se juca fericită cu moneda pe care o găsise în papuc. Thenardiera o duse în fața omului. El desfăcu pachetul pe care îl adusese cu el. Erau haine curate și călduroase. O trimise pe Cosette să se îmbrace.
Cosette și străinul plecară fără să-și ia rămas bun de la nimeni. Fetița pusese banul de aur în buzunar și mergea alături de omul acela privindu-l cu adorație.
X Cine aleargă după mai bine poate să dea de mai rău
După plecarea omului și a lui Cosette, hangiul îi arătă soției sale banii obținuți. Femeia consideră că luase prea puțin. Hangiul fu de acord, băgă banii în buzunar și plecă după cei doi.
După o bună bucată de drum hangiul îi găsi pe cei doi, opriți să se odihnească. Scoase banii din buzunar și spuse că o vrea pe Cosette înapoi. Întrebat de ce face asta, spuse că, de fapt, el nu are dreptul să o dea pe fetiță. Ar trebui ca acela căruia i-o dă să aibă un bilet scris și semnat de mama fetei.
Călătorul scoase portofelul din buzunar, iar Thenardier se înfioră de bucurie. Spre surprinderea hangiului, omul nu scoase bani, ci un bilet și îi spuse că are dreptate. Îi dădu să citească biletul, era scrisoarea pe care o semnase Fantine pe patul de spital pe care apoi murise.
Hangiul începu să facă socoteala cheltuielilor pe care le făcuse cu fata. Omul îi spuse că primise toți acei bani și o mie cinci sute de franci pe deasupra, apoi plecă cu fetița. Regretând că nu își luase pușca cu el, hangiul îi urmări o vreme. Văzu că omul îl observase, privi la ciomagul gros din mâna lui și la fruntea lui încruntată, renunță și se întoarse acasă.
XI La loterie, numărul 9430 apare iar și Cosette îl câștigă
Desigur, s-a înțeles că Jean Valjean nu murise.
După ce își slăbise lanțul și se aruncase în mare, dând impresia că murise, el înotase până la o barcă în care se ascunsese până seara. Noaptea înotase până la mal și își făcuse rost de haine, căci avea bani.
Urmând un traseu ocolit, el ajunsese după un timp la Paris. Cumpărase haine pentru fetiță și închiriase o locuință. Plecase apoi la Montfermeil și o smulsese pe Cosette din ghearele celor doi Thenardier.
Revenind la Paris, intră în oraș noaptea și se îndreptă spre bulevardul L'Hôpital. Cosette era foarte obosită, așa că omul o luă în brațe, cu tot cu păpușa Catherine, și fetița adormi imediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !