2 august 2018

MIZERABILII. Povestire pe scurt (24)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a II-a COSETTE

Cartea a cincea LA VÂNĂTOARE CUMPLITĂ – HAITĂ TĂCUTĂ

I Cotiturile strategiei

Jean Valjean ieși din bulevard și o luă pe străzi, întorcându-se adesea pe urmele sale pentru a-și deruta eventualii urmăritori. Se întreba mereu în sinea lui dacă cel pe care îl văzuse era sau nu era Javert.

Plecase fără niciun plan și mergea la întâmplare. Trecând de un felinar văzu trei oameni care îl urmăreau. Mai merse pe câteva străzi și se opri în umbra unei porți. Răspântia era bine luminată de lună și își văzu din nou urmăritorii. Acum erau patru. Înalți, solizi, cu bâte mari în mâini. Unul întoarse capul spre lumină și Jean Valjean îl recunoscu pe Javert.

II Din fericire, pe Podul Austerlitz trec căruțe

Bătrânul porni mai departe, luând-o în brațe pe Cosette, care obosise. Ajungând la Podul Austerlitz, plăti taxa și trecu la umbra unei căruțe. Trecut de pod, intră pe o străduță aflată între două șantiere. De acolo se vedea podul în întregime și Jean Valjean văzu cum pe pod trec cei patru urmăritori.

III Cercetați planul Parisului din 1727

Se aflau în cartierul Petit-Picpus, cartier răvășit și ciopârțit de revoluție, care nu mai există în niciun plan actual al Parisului, dar se poate regăsi în planul din anul 1727.
Jean Valjean ajunse pe o ulicioară care îl duse către o alta, mărginită de un zid. Spre dreapta, noua ulicioară se înfunda. Spre stânga părea că e deschisă, dar tocmai acolo apăru un bărbat care se opri, așteptând. Dacă se întorcea, cădea în mâinile lui Javert. Dacă pornea spre stânga, îl prindea omul care stătea în așteptare.

IV Încercări de scăpare

Jean Valjean își îndreptă privirile către o clădire. La ferestrele acesteia se aflau niște jgheaburi de metal ce ar fi putut servi drept trepte, dar ferestrele erau zăbrelite toate cu bare solide din metal. Nu numai atât, dar fațada clădirii era luminată din plin de lună și ar fi fost văzut de urmăritori.
Se îndreptă apoi către poartă, sperând să o poată deschide. Descoperi că, de fapt, nu era poartă ci un grilaj mare de fier în spatele căruia se afla un zid.

V Un lucru care n-ar fi cu putință la lumina gazului aerian

În clipa aceea Jean Valjean auzi un zgomot cadențat. Se uită după colțul străzii și îl văzu pe Javert în fruntea unei patrule de opt soldați. În câteva minute aveau să-l vadă și să-l prindă.
Bătrânul trebuia să treacă de zidul înalt de câțiva metri, dar era încurcat de fetiță. Se duse iute la stâlpul felinarului și luă din dulăpior funia cu care lampagiul suia și cobora lampa. Acum lampa nu era aprinsă și nu se putea observa lipsa frânghiei.
Cosette simțise că se întâmplă ceva neobișnuit. Îi spuse lui Jean Valjean că îi este frică și întrebă cine se aude acolo. Ca să o facă să păstreze liniștea, bietul om îi spuse că este doamna Thenardier, care o caută.
Bătrânul o legă pe fetiță de subțiori, luă capătul funiei în dinți și se cățără pe zid. O trase apoi pe Cosette sus, apoi merse pe coama zidului până la o clădire al cărei acoperiș cobora până aproape de pământ. Coborâră încet pe acoperiș, auzindu-l pe Javert cum comanda soldaților să îl caute peste tot. În curând ajunseră pe pământ.

* * *

Urmează Mizerabilii (25)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu