tragedie de WILLIAM SHAKESPEARE
Tronul Scoției rămăsese liber prin fuga prinților. Moștenitorul cel mai apropiat al tronului devenise Macbeth. El fu încoronat rege, dar nici acum nu își găsi liniștea și mulțumirea. Și el și soția lui aveau în minte prezicerea că urmașii lui Banquo vor fi regi. Erau nemulțumiți că făptuiseră crima pentru ca urmașii altuia să domnească. Se hotărâră deci să îi ucidă pe Banquo și pe fiul său.
La curtea regelui Macbeth se pregăti un mare ospăț, la care fură poftiți toți nobilii de seamă. Printre ei, și Banquo cu fiul său, Fleance. Ucigașii postați pe drumul spre palat izbutiră să îl ucidă pe Banquo, dar Fleance reuși să scape. El avea să devină rege și de la el va urma un șir întreg de regi ai Scoției.
La ospăț, regina se purtă atât de frumos încât câștigă inimile tuturor. Macbeth se purtă și el prietenește cu nobilii și se arătă îngrijorat de lipsa lui Banquo. Chiar atunci fantoma lui Banquo intră în odaie și se așeză în jilțul regelui. Acesta începu să vorbească fără șir, cuvinte care dădeau de înțeles cine făptuise crima. Regina opri ospățul și îi trimise pe oaspeți acasă, spunând că regele este bolnav.
Regele și soția lui nu puteau să-și mai găsească liniștea, din cauza faptului că Fleance scăpase. Dorind să afle ce îl mai așteaptă, Macbeth se duse să le vadă pe cele trei vrăjitoare în peștera în care trăiau.
Vrăjitoarele chemară duhurile, care îi spuseră lui Macbeth să se ferească de nobilul Macduff și că nimeni născut din femeie nu va avea puterea de a-i face rău. El nu va fi înfrânt până când pădurea din Birnam nu va porni împotriva lui, pe dealul Dunsinane. După aceasta, regele văzu un lung șir de năluci, în frunte cu năluca lui Banquo. Își dădu seama că aceștia erau urmașii lui Banquo, care vor domni ca regi.
De îndată ce plecă de la peștera vrăjitoarelor, Macbeth află că Macduff fugise în Anglia. Acolo se alăturase oștirii lui Malcolm, fiul regelui ucis, care voia să vină să își ia tronul înapoi. Regele, mânios, se duse la castelul lui Macduff și îi ucise pe soția și fiii lui Macduff, precum și pe toți ce înrudiți cu acesta.
Aceste fapte și altele asemenea îi făcură pe nobili să fugă din calea lui Macbeth. Mulți plecară și se alăturară lui Malcolm și Macduff, care se apropiau cu oștirea lor.
În timpul acesta regina muri. Se spunea că își luase singură viața, din pricina remușcărilor și a urii celor din jur. Macbeth rămase singur, fără rude și prieteni. Se izolă în castelul său, bine întărit, în așteptarea oștirii lui Malcolm.
Într-o zi, sosi un sol care îi aduse o veste uimitoare. Pădurea din Birnam începuse să se urnească din loc. Într-adevăr, Malcolm poruncise oștenilor să se mascheze fiecare cu câte un mănunchi de ramuri verzi. De departe, părea că pădurea pornise la drum.
Începu o luptă crâncenă, în care Macbeth avu grijă mereu să se ferească de Macduff, după spusele duhurilor. Totuși, se găsiră față în față și începură o luptă pe viață și pe moarte. Macbeth îi spuse lui Macduff că nici un om născut din femeie nu va putea să îl învingă. Macduff îi răspunse însă că el nu s-a născut din femeie ca toți oamenii, ci a fost scos din pântecele mamei sale înainte de vreme.
Deși Macbeth luptă cu disperare, Macduff îl învinse până la urmă și îi tăie capul, pe care i-l dărui lui Malcolm, noul rege, urcat, după cum era drept, pe tronul tatălui său Duncan cel Blând.
Sfârșit
Alte povestiri după tragediile lui Shakespeare:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !