APUS DE SOARE. Povestire pe scurt (2)

dramă istorică de BARBU DELAVRANCEA

Actul III

Aflați în sala tronului, cei trei doctori, Cesena, Șmil și Klingensporn, se sfătuiesc să ardă cu fierul înroșit în foc rana de la piciorul lui Ștefan cel Mare. Se codesc să-i spună domnitorului, căci era bătrân, avea peste șaptezeci de ani, și nu știau dacă va rezista. Ștefan însă le poruncește să facă pregătirile și să-i ardă rana cât mai degrabă.

Petru Rareș îi spune lui Ștefan că o iubește pe Oana. Ștefan îl trimite la mama lui, Răreșoaia, să îi spună acest lucru și ce îl va sfătui ea, așa să facă. În urma lui, îi spune doamnei Maria, cu regret, că îi pare rău că i-a crescut pe cei doi fără să le spună că sunt frați, copiii lui.

Încep să se adune boierii chemați de Ștefan. Jitnicerul Stavăr și stolnicul Drăgan vorbesc despre urzelile lor, despre nemulțumirile lor față de Ștefan și înșiră semne care ar arăta că domnitorul este pe ducă. În fața celorlalți boieri, însă, îl laudă peste măsură. Apare Ștefan, care vede că al treilea complotist, paharnicul Ulea, lipsește. Află de la clucerul Moghilă că ar fi bolnav și îl trimite din nou pe acesta să îl aducă pe Ulea. Acesta vine, sosește și Bogdan, însoțit de mai mulți oșteni.

Din jețul aflat în dreapta tronului, Ștefan le vorbește tuturor despre Moldova, despre încercarea lui de a uni Apusul împotriva turcilor, apoi de a uni Răsăritul împotriva lor. A făcut totul spre binele Moldovei, care nu e a strămoșilor, nu e a celor aflați de față, ci a generațiilor de urmași care vor veni. Îl așează pe Bogdan pe tronul Moldovei și îi pune coroana pe cap, arătând și spunând tuturor că aceasta este voința lui, apoi cade sfârșit pe treptele tronului.

Actul IV

Ștefan doarme, vegheat de Oana. Se trezește și stă de vorbă cu fata, apoi ea se duce să îi aducă apă. După ce bea apă, Ștefan se preface că a adormit și că vorbește în somn, destăinuindu-i Oanei că e fiica lui și a Răreșoaiei.

Tocmai atunci sosește Rareș, care aflase și el de la mama lui că e fiul lui Ștefan și frate bun cu Oana. Îi spune Oanei ce a aflat și pleacă iute ca vântul să ducă scrisoarea lui Ștefan la marele vizir de la Țarigrad (Istanbul).

Vin doctorii și îl pregătesc pe Ștefan pentru a-i arde rana. De după perdelele patului se aude cum Ștefan, cuprins de dureri înfiorătoare, spune rugăciunea ”Tatăl nostru”, apoi își pierde cunoștința. Când își revine, aude de afară glasul mulțimii adunate pentru ungerea lui Bogdan ca domn de către mitropolit. Unii, însă, strigă numele lui Ștefăniță și se aude foarte bine glasul lui Ulea.

Mânios, Ștefan își adună ultimele puteri, ia sabia, iese afară și îl taie pe Ulea. Se întoarce cu sabia plină de sânge și își spune din nou voința ca Bogdan să fie domn. Când apare Bogdan, toți cad în genunchi în fața noului domnitor, iar Ștefan cel Mare moare, cu capul la pieptul Oanei. Ultimul său cuvânt: Moldova !

Sfârșitul povestirii pe scurt a dramei istorice ”Apus de soare”

Citește textul întreg !

Dacă vrei să înțelegi mai bine rangurile boierești, citește Descrierea Moldovei  de Dimitrie Cantemir, episodul 3
Citește și alte povestiri pe scurt de drame istorice:

• Despot-Vodă
• Răzvan și Vidra 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !