povestire de LEV TOLSTOI
O prepeliță și-a clocit ouăle într-un lan de ovăz. A scos apoi puii, unul câte unul. Prepelița și puii ei au continuat să trăiască tot acolo. A sosit însă și vremea cositului.
Prepelița le-a spus puilor să asculte tot ce spune stăpânul lanului când vine pe acolo. Voia să poată să părăsească locul la timp.
Într-o zi, prepelița a plecat după hrana puilor. Când a revenit la cuib, puii îi spuseră speriați că trecuseră pe acolo stăpânul lanului și fiul său. Tatăl îi spusese fiului că ovăzul este copt și trebuie să fie cosit. Să se ducă pe la vecini și prieteni, să-i roage să vină la cosit. Prepelița i-a ascultat pe pui și i-a liniștit. Ea le-a spus că ovăzul nu va fi secerat prea repede.
În ziua următoare prepelița a plecat iar. Ea le-a amintit puilor să fie atenți la ce vorbesc oamenii. Când s-a întors la cuib, puii i-au spus că stăpânul lanului venise acolo. Omul așteptase să vină vecinii și prietenii, dar nu venise niciunul. După un timp, îi spusese fiului său să se ducă să cheme la cosit rudele: frații, cumnații, cumetrii. Prepelița i-a liniștit din nou pe puii ei. Le-a spus că nici acum lanul nu va fi cosit.
A doua zi, prepelița a plecat din nou după hrană. Când s-a întors, puii i-au spus că au venit iar stăpânul cu feciorul său. Au așteptat rudele, dar din nou nu a venit nimeni. Într-un târziu, stăpânul i-a spus feciorului său să pregătească tot ce trebuie pentru ziua următoare, ca să vină să cosească ei înșiși ovăzul.
Auzind acestea, mama s-a hotărât. De această dată, prepelița și puii ei trebuiau să se mute. Omul voia să-și facă singur treaba, fără să mai aștepte ajutorul altora. Acum era sigur că lanul va fi cosit.
Prepelița le-a spus puilor să asculte tot ce spune stăpânul lanului când vine pe acolo. Voia să poată să părăsească locul la timp.
Într-o zi, prepelița a plecat după hrana puilor. Când a revenit la cuib, puii îi spuseră speriați că trecuseră pe acolo stăpânul lanului și fiul său. Tatăl îi spusese fiului că ovăzul este copt și trebuie să fie cosit. Să se ducă pe la vecini și prieteni, să-i roage să vină la cosit. Prepelița i-a ascultat pe pui și i-a liniștit. Ea le-a spus că ovăzul nu va fi secerat prea repede.
În ziua următoare prepelița a plecat iar. Ea le-a amintit puilor să fie atenți la ce vorbesc oamenii. Când s-a întors la cuib, puii i-au spus că stăpânul lanului venise acolo. Omul așteptase să vină vecinii și prietenii, dar nu venise niciunul. După un timp, îi spusese fiului său să se ducă să cheme la cosit rudele: frații, cumnații, cumetrii. Prepelița i-a liniștit din nou pe puii ei. Le-a spus că nici acum lanul nu va fi cosit.
A doua zi, prepelița a plecat din nou după hrană. Când s-a întors, puii i-au spus că au venit iar stăpânul cu feciorul său. Au așteptat rudele, dar din nou nu a venit nimeni. Într-un târziu, stăpânul i-a spus feciorului său să pregătească tot ce trebuie pentru ziua următoare, ca să vină să cosească ei înșiși ovăzul.
Auzind acestea, mama s-a hotărât. De această dată, prepelița și puii ei trebuiau să se mute. Omul voia să-și facă singur treaba, fără să mai aștepte ajutorul altora. Acum era sigur că lanul va fi cosit.
super povestea
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut.
ȘtergereCe frumos!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut!
Ștergere