basm de NICOLAE FILIMON
Împăratul ar fi dorit să cumpere cerbul de aur de la Afin. Acesta nu voi să îl vândă. Împăratul luă atunci cerbul cu chirie, pentru trei zile. Cerbul fu dus în odaia domniței Chiralina.
Cum se văzu în odaia fetei, cerbul începu să cânte un cântec dulce. Domnița Chiralina adormi, Dafin ieși din cerb și o sărută pe frunte. A doua seară lucrurile se petrecură la fel. Ziua, fata povesti femeilor din suita ei ce i se părea ei că fusese un vis. Una dintre ele o învăță ca, de îndată ce va începe cerbul să cânte, să se prefacă adormită. Când va simți că o sărută pe frunte, să pună mâna pe el. Așa făcu și îl prinse pe Dafin și se dezmierdă cu el toată noaptea.
A doua zi, la prânz, Afin veni să ia cerbul. O învăță pe Chiralina să ceară voie să petreacă cerbul până afară din oraș. Acolo, Afin lovi cerbul de aur de trei ori în burtă. Acesta se prefăcu în căruța cea cu doisprezece cai de foc. Afin îi luă de mână pe Chiralina și pe Dafin și săriră toți trei în căruță, care îi duse la palatul lui Dafin. Aici Dafin o luă de soție pe Chiralina și făcură o nuntă împărătească.
După o vreme, Chiralina cumpără de la un negustor două cămăși. Ea îmbrăcă una dintre cămăși și căzu greu bolnavă. Afin auzise ceea ce spusese Vântul de Primăvară și știa ce este de făcut. Intră la miezul nopții în odaia în care dormea împărăteasa Chiralina. Stropi peste tot cu lacrimi de turturică. Împărăteasa se făcu bine, dar străjerii de la ușă îi spuseră lui Dafin-împărat că Afin intrase în odaia împărătesei și o sărutase.
Mânios, împăratul porunci să i se taie capul lui Afin. Acesta ceru, în numele frăției lor, să cheme divanul împărătesc și pe împărăteasă, că are să spună ceva important.
În fața celor adunați, Afin povesti cum aflase unde este Chiralina și cum puteau să o ia de la palat, precum și ce era de făcut după ce îmbrăca acea cămașă aducătoare de moarte. Spuse că Vântul de primăvară menise ca acela care va auzi și va spune să se facă cu totul de piatră. Pe măsură ce povestea, Afin se făcu de piatră, întâi până la genunchi, apoi până la brâu și apoi cu totul. Plângând, împăratul și împărăteasa puseră omul de piatră în odaia lor.
După un timp împărăteasa născu un copil. Într-o dimineață împăratul și împărăteasa își povestiră ce visaseră și văzură că avuseseră același vis. O femeie în haine albe spunea să taie copilul și să ungă cu sângele lui pe omul de piatra, care se va transforma în om viu, din carne și oase. Așa făcură și îl aduseră din nou la viață pe Afin. El, la rândul lui, se tăie la un deget și lăsă să curgă sângele pe copil. Copilul învie și el, spre bucuria împăratului și împărătesei și a întregii țări.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Omul de piatră”
Citește și alte povestiri după scrierile lui Nicolae Filimon:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !