CIOCOII VECHI ȘI NOI. Povestire pe scurt (1)

roman de NICOLAE FILIMON

Deși neterminat, romanul ”Ciocoii vechi și noi sau Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă”, de Nicolae Filimon, datorită puternicei conturări a personajului Dinu Păturică, a fost socotit un moment excepţional în istoria romanului românesc, primul roman adevărat în accepţiunea modernă a conceptului de roman.

I. Dinu Păturică

Într-o dimineaţă de toamnă din anul 1814, în București, un tânăr îmbrăcat sărăcăcios, cu chipul arătând viclenie şi ambiţie grosolană, aştepta la intrarea casei marelui postelnic Andronache Tuzluc. Tânărul era Dinu Păturică, fiul logofătului Ghinea Păturică, supus al boierului. Aducea scrisoare de la tatăl său, prin care acesta îl ruga supus pe boier să îl ia în slujba sa pe Dinu.

Devenit ciubucciu, Dinu Păturică primi o cameră mică şi întunecoasă, în care se aflau o vatră cu un ibric uriaş pentru cafea, un dulap cu ciubuce (pipe cu țeavă lungă), cu feligene (cești) pentru cafea şi chisele (vase)  de dulceaţă. Lângă dulap era un pat de scânduri, acoperit cu o pătură. Privind pe fereastră la averea boierului, tânărul îşi spunea în sinea lui că prefăcătoria, şiretenia şi curajul  îl vor ajuta să aibe şi el bogăţii ca acelea.

II. Postelnicul Andronache Tuzluc

Fanariotul Andronache Tuzluc era mare postelnic (boier de rang mare) în slujba domnitorului Gheorghe Caragea. Ajunsese la acest rang făcând servicii neonorante fiicei şi fiului domnitorului. Urcase din treaptă în treaptă în ierarhia boierească, storcând prin jaf şi viclenie tot ce se putea dintr-o slujbă, apoi cumpărând  cu bani şi servicii necurate rangul următor.
Averea marelui postelnic crescuse odată cu rangul. Acum nu mai avea decât dorinţa de a avea drept soţie pe Maria, fiica  frumoasă, cu suflet curat, a banului C... Acesta, un român cu principii nobile, se temu să îl refuze pe faţă şi îi dădu speranţe, dar postelnicul înţelese că era refuzat. Apelă atunci la principele Caragea.
După trei zile, banul C... era chemat la vodă. Se duse întâi la Maria şi o întrebă dacă l-ar vrea de bărbat pe cel susţinut de domnitor. Fata refuză cu oroare să ia un ciocoi grec, un parvenit, care în câţiva ani ajunsese din sărăntoc, boier mare, prin slujbele mârşave făcute domniţei şi beizadelei. Încheie spunând că preferă să se ducă la mânăstire.
Îmbrăcat cu "anteriu de atlaz vişiniu, încins cu şal de Ţarigrad, cu biniş de postav albastru-închis, încălţat cu meşi şi papuci de saftian galben; la brâu cu hanger de aur, iar în cap cu un gugiuman de samur cu fundul roşu", bătrânul boier ajunse la Palatul domnesc. Acesta  era plin de boieri îmbrăcaţi şi ei după moda Fanarului, înăuntru, şi de oameni din popor, de măscărici, de simigii, salepgii şi bragagii, în curte. Marele ban îl salută respectuos, dar fără căldură sau plăcere pe domnitor, iar acesta înţelese, dar se făcu a nu observa.

Sursa foto

* * *

Urmează Ciocoii vechi și noi (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !