nuvelă de EMIL GÂRLEANU
Moş Toader nici nu se mai duse pe la nepot și nevasta acestuia. Îşi făcu singur de mâncare, îşi făcu pârleaz şi ieşi direct în uliţă, fără a mai trece prin faţa casei lor. Simţea că în neamul lui intrase un duh rău. Ruja se mai ducea sub nucul lui Odobac, la umbră, și îi spunea lui Mitru că se duce să aleagă creanga de care să o spânzure. Până la urmă spuse că pentru ea e acelaşi lucru dacă o spânzură sau dacă e el stăpân acolo.
Nu trecu mult timp şi veniră pe la moş Toader popa şi primarul. Aduseră vorba despre deal şi spuseră că ei nu cred că va prinde via pe deal. Aşa află bătrânul că Ruja vrea să pună vie pe dealul nucului.
După ce îi plecară oaspeţii, bătrânul îşi dădu seama ce voia Ruja de fapt, să doboare nucul lui. Vorbi cu ea şi aşa era. Nebun de furie se repezi să o lovească, dar ea fugi. Veni pe urmă Mitru şi bătrânul răcni la el că nu va tăia nimeni nucul lui Odobac.
Când veni Ruja, Mitru o certă, căci nu voia nici el să se taie nucul, dar femeia îi spuse că e un copac blestemat şi o să vină vreo molimă de la trupurile câinilor care se duc să moară sub coroana nucului. Mitru se miră şi spuse că nucul va rămâne acolo, că e hotarul lor, al Odobăceştilor.
Ruja o atrase de partea ei pe nevasta crâşmarului şi o puse să răspândească în sat vorba că nucul lui Odobac aduce molimele în sat. Pentru asta avea să-i dăruiască un cal sur. Pe tată-său îl puse să aducă nişte stârvuri de câini sub nuc. În câteva zile veniră şi crâşmarul şi primarul să-i spună lui moş Toader să taie nucul, iar preotul, care ţinea la el, îi spuse să se împace cu Ruja că o să taie nucul până la urmă.
A doua zi, duminecă, la horă, veni un miros greu dinspre deal. În frunte cu crâşmarul şi cu primarul, oamenii, înfierbântaţi şi de vin, îi spuseră lui moş Toader că vor tăia nucul. Moş Toader plecă fără să spună un cuvânt.
Hotărârea oamenilor se întări când, pe înnoptat, veni Ruja şi spuse, aşa cum o sfătuise tatăl său, că o atacase un tâlhar pe când trecea pe sub nuc. A doua zi de dimineaţă aveau să taie nucul.
Preotul se duse acasă la moş Toader şi îi spuse, apoi îl binecuvântă şi plecă. Moşul îşi luă securea şi se duse la casa lui Mitru. În uşă se lovi de el şi îi spuse că a venit să îl scape de năpârcă. Mitru îl luă în braţe să îl scoată afară şi moş Toader, zbătându-se, îl tăie la mână.
Moş Toader fugi plângând la el acasă. Căută în tindă şi luă frânghia pe care întindea rufele, apoi ieşi şi se cufundă în noapte.
Dimineaţă, vreo treizeci de oameni, între care crâşmarul, crâşmăriţa, primarul, Mitru şi Ruja, porniră pe deal. Doi flăcăi voinici tăiară trunchiul copacului. Mitru se tot uita să nu vină moşneagul. Ruja îi spunea că acum vor fi şi ei stăpâni în casa lor.
Când traseră copacul cu frânghia la vale, Mitru văzu corpul moşului spânzurat chiar de ramurile nucului său.. Copacul se prăbuşi, acoperind cu frunzele lui trupul neînsufleţit.
Sfârşitul povestirii pe scurt a nuvelei ”Nucul lui Odobac”
Citește textul întreg al nuvelei !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !