POVESTIRE DE EMIL GÂRLEANU.
Vulturul s-a ridicat în zbor dintre culmile munților. Și-a întins aripile deasupra brazilor. A zburat drept în sus. S-a oprit în loc. A privit în jos la câmpiile netede, pe care erau risipite satele.
Nu se vedeau oameni pe pământ. Nu era nici o vietate împrejurul lui, așa că i se păru că lumea întreagă este numai a lui. Zbură mai departe, când suind, când coborând. Văzu ceva mic de tot dedesubtul său. Se repezi și îl prinse în cioc. Era o pană care îi căzuse chiar lui, din aripă. Îi dădu drumul și o privi cum plutește prin aer.
Vulturul zbură de-a lungul munților. Aerul era nemișcat și nu se auzea niciun zgomot. Zbură mult, privind în toate părțile.
Când obosi, pasărea opri și se așeză la odihnă în vârful unei stânci. Stătea atât de neclintită încât părea că face parte din stânca aceea.
La un moment dat, vulturul aplecă privirile și zări jos de tot un izvor. Dornic de apă, se aruncă spre izvor. Se scăldă și bău pe săturate. Se întoarse apoi pe stâncă și rămase la soare cu aripile desfăcute.
La apusul soarelui începu să adie vântul. Vulturul își luă zborul spre cuibul lui. Când ajunse aproape, auzi un tunet și simți că o aripă nu îl mai ajută la zbor. Simți fierbințeala rănii produse de glonț și aripa plină de sânge îi căzu pe lângă corp. Căzu prin pădurea de brazi, încercând să-și mai întindă aripile.
În cădere, vulturul zări un căprior care îl privea uimit. Simțind că e pierdut, pe vultur îl cuprinse ura. Dori ca toate viețuitoarele să moară odată cu el. Ajunse chiar peste căprior, înfigându-și ghearele în ochiul lui. Căpriorul fugi îndurerat, iar vulturul căzu mort.
Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Vulturul”
Sursa foto
Dă clic și citește textul întreg !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !