10 iulie 2018

LEBEDELE. Povestire pe scurt (3)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

Eliza a lucrat toată noaptea ca să scape lebedele, frații ei, de vrajă. A doua zi,  prima cămaşă era gata. Când să se apuce de a doua, în peșteră intrară craiul acelei ţări cu tovarăşii lui, plecaţi la vânătoare. Eliza şi-a ascuns mâinile sub şorţ. Craiului i-a plăcut atât de mult frumuseţea ei, încât a dus-o la palat şi a hotărât să o ia de soţie.

Duhovnicul palatului s-a pus împotrivă. A spus că fata e o vrăjitoare. Craiul nu l-a ascultat și a luat-o de nevastă. Eliza i-a fost foarte recunoscătoare că i-a adus din peşteră, într-o cămăruţă a palatului, cămaşa lucrată şi firele de urzici pe care le scosese ea.
Craiul i-a devenit Elizei tot mai drag şi tare ar fi vrut să îi spună totul. Se temea însă că îi va omorî pe fraţii ei a tăcut mai departe. Noaptea, când craiul adormea, ea se ducea în cămăruţă şi lucra la cămăşi.
Eliza a terminat a şasea cămaşă, dar nu a putut să o înceapă pe a şaptea pentru că i se terminaseră firele. Cu toată frica, s-a dus noaptea în cimitir după urzici. Duhovnicul a văzut-o şi i-a spus craiului. Craiul a început să se prefacă noaptea că doarme. A văzut că Eliza se duce în fiecare noapte în cămăruţă. A devenit din ce în ce mai încruntat, iar Eliza vedea şi plângea cu lacrimi amare. Totuși trebuia să tacă, să nu spună nici un cuvânt.
Când a terminat a zecea cămaşă, Eliza a rămas iar fără fire. A plecat noaptea şi a cules urzici din  cimitir, dar de data asta craiul a urmărit-o, a dus-o la judecată şi a fost condamnată la moarte, ca vrăjitoare.
În închisoarea în care a aşteptat până va fi arsă pe rug, Eliza a lucrat mai departe, sperând că va reuşi cumva să îşi salveze fraţii. Când mai avea numai o mânecă de făcut, a fost urcată într-o căruţă şi a pornit spre rug. Pe drum, lebedele au sosit în zbor şi au înconjurat căruţa. Eliza a aruncat cămăşile peste ele şi lebedele s-au transformat în unsprezece prinţi frumoşi şi voinici. Cel mai mic, însă, avea în loc de o mână, o aripă de lebădă, căci la el se nimerise cămaşa fără o mânecă.
Eliza spuse doar că este nevinovată, apoi leşină din pricina oboselii şi emoţiei. Fratele cel mare povesti craiului totul. În timp ce povestea, lemnele din rug făcură mii de trandafiri roşii. Numai în vârf era un singur trandafir alb. Craiul îl luă şi îl prinse la pieptul Elizei, iar aceasta se trezi iar la viaţă. Fericit, craiul făcu iar o nuntă, cum nu se mai văzuse vreodată până atunci.

Sfârşitul povestirii pe scurt a basmului ”Lebedele”

Citește și textul integral !

Citește și alte povestiri după basmele lui Andersen:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !