BOBOCUL DE RAȚĂ CEL URÂT. Povestire pe scurt

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

Într-o zi frumoasă de vară, o rață stătea și clocea. Era foarte plictisită, nu putea să plece nicăieri și nimeni nu venea în vizită la ea. În sfârșit, ouăle au început să crape. Din ele au ieșit rățuștele care se uitau mirate în jurul lor. Numai un ou nu crapase, cel care fusese mai mare decât celelalte.  Rața s-a așezat din nou pe el.

Într-un târziu, din ou a ieșit un pui mare și urât. Când rățuștele intrară în apă, bobocul de rață cel urât înotă foarte bine. Mama fu mulțumită măcar cu atât.
După scăldat, mama a dus rățuștele în curtea rațelor. Le-a învățat cum să se prezinte politicos rațelor mai bătrâne. Să măcăie cum se cuvine și să își plece capul în fața lor, mai ales în fața raței spaniole, cea cu o panglică roșie la picior. Ea era cea mai bătrână și mai simandicoasă dintre ele.

Rața spaniolă lăudă rățuștele, dar zise că bobocul de raţă cel mare e cam urât. Și celelalte rațe, chiar și găinile, și curcanul, se repeziră să îl ciupească  și să îl bată.

Bietul bobocel nu a mai putut răbda. A sărit peste gard și s-a dus la balta cea mare, pe lângă rațele sălbatice. Nici acestea nu l-au primit prea bine. După vreo doua zile au venit doi gânsaci salbatici, care i-au vorbit frumos și l-au chemat printre gâștele sălbatice. Pe când vorbeau, însă, s-au auzit două focuri de armă. Gânsacii au căzut morți în stuf, împușcati de vânători. Bobocul de rață cel urât a stat pitit până când au plecat vânătorii și apoi a pornit mai departe.

Spre seară a ajuns la un bordei dărăpănat. S-a strecurat pe ușă  și a rămas cuminte acolo. Dimineața a văzut ca în bordei stăteau o babă, un motan și o găină. Motanul era tare mândru că el poate să toarcă și să se alinte, ba chiar să scoată scântei dacă era frecat pe spate. Gaina era și mai și, fiindcă putea să facă ouă. Amândoi se purtau cam urât cu bietul bobocel.

Mânat de dorul de apă, după un timp, bobocelul a plecat de acolo. A înotat, s-a scufundat, dar încet, încet a venit toamna, au venit vântul  și frigul. Într-o seară, pe apă a venit un cârd de păsări foarte frumoase, mari, albe ca zăpada, cu gâturi lungi și mlădioase. Erau lebede. Bobocelul a simțit ceva ciudat în sufletul lui. Îl atrăgeau păsările acelea și simțea că îi erau dragi.  Lebedele însă și-au luat zborul, iar bobocul de rață cel urât a început să scoată țipete ascuțite, neobișnuite pentru el.

În timpul iernii a trecut prin clipe grele. L-a prins gheața în copca pe care și-o făcuse și a avut un pic de noroc că l-a scos  de acolo un țăran. Numai că acesta l-a dus cu el acasă, unde l-au băgat în sperieți femeia țăranului și copiii lor. A fugit de acolo și numai el știe pe unde a petrecut toată iarna.

Când a venit primăvara, însă, bobocul de rață cel urât a descoperit că aripile i se făcuseră largi și puternice. A ajuns într-o grădină mare cu meri înfloriți, pe marginea lacului. Pe apă a văzut trei lebede și s-a apropiat  de ele cu teama că îl vor izgoni din cauza urâțeniei sale. S-a apropiat totuși de ele  și a plecat capul în fața lor.

Deodată  se văzu ca într-o oglindă, dar acum nu mai era cenușiu, greoi și urât. Era o lebădă albă și frumoasă. Niște copii de pe malul lacului spuseră chiar că e cea mai frumoasă dintre lebede. Acum lebăda cea tânără era bucuroasă și rușinată. Ea spuse din toată inima că pe vremea când era bobocul de rață cel urât nici în vis nu s-ar fi gândit la atâta fericire.

Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Bobocul de rață cel urât”

Citește și textul integral !

Sursa foto

Dă click pe fiecare titlu și citește și alte povestiri după basmele lui Hans Christian Andersen:

• Soldățelul de plumb
• Prințesa și bobul de mazăre
• Tovarășul de drum

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !