basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN
V. Fetiţa de tâlhar
Pe când treceau printr-o pădure, caleașca de aur a fost atacată de tâlhari. Nevasta unui tâlhar a vrut să-i ia viaţa lui Gretchen, dar fata ei a oprit-o. Fata de tâlhar a spus că o să-i ia pantofii şi manşonul, apoi are să se joace cu ea.
Gretchen i-a povestit fetei de tâlhar toate întâmplările prin care trecuse. Aceasta i-a promis că nu o să-i lase pe tâlhari să o omoare.
Tâlharii stăteau într-un castel părăsit şi dărăpănat. Îşi găteau mâncarea în sala cea mare. Fetiţele s-au culcat tot acolo, într-un colţ în care erau o sumedenie de porumbei şi un ren legat, cu o zgardă de fier la gât. Fata de tâlhar a adormit. Gretchen i-a ascultat pe porumbeii sălbatici. Ei i-au spus că l-au văzut pe Karl în sanie cu Crăiasa Zăpezii şi că s-au îndreptat spre Laponia.
Dimineaţă, Gretchen i-a spus fetei de tâlhar ce auzise de la porumbei. Aceasta a aşteptat până când au plecat tâlharii, iar mama ei a adormit. L-a dezlegat pe ren și a urcat-o pe Gretchen pe spinarea lui. I-a dat fetei nişte merinde şi i-a trimis în Laponia, chiar în ţara renului.
Gretchen i-a povestit fetei de tâlhar toate întâmplările prin care trecuse. Aceasta i-a promis că nu o să-i lase pe tâlhari să o omoare.
Tâlharii stăteau într-un castel părăsit şi dărăpănat. Îşi găteau mâncarea în sala cea mare. Fetiţele s-au culcat tot acolo, într-un colţ în care erau o sumedenie de porumbei şi un ren legat, cu o zgardă de fier la gât. Fata de tâlhar a adormit. Gretchen i-a ascultat pe porumbeii sălbatici. Ei i-au spus că l-au văzut pe Karl în sanie cu Crăiasa Zăpezii şi că s-au îndreptat spre Laponia.
Dimineaţă, Gretchen i-a spus fetei de tâlhar ce auzise de la porumbei. Aceasta a aşteptat până când au plecat tâlharii, iar mama ei a adormit. L-a dezlegat pe ren și a urcat-o pe Gretchen pe spinarea lui. I-a dat fetei nişte merinde şi i-a trimis în Laponia, chiar în ţara renului.
VI. Lapona şi finlandeza
Au mers ei zi şi noapte şi nu s-au oprit până în Laponia. S-au oprit la o căsuţă sărăcăcioasă. Înăuntru o laponă bătrână fierbea nişte peşte pe o lampă care ardea cu untură de focă. Gretchen i-a povestit întâmplările ei şi lapona a scris câteva vorbe pe un peşte uscat. A trimis-o la o finlandeză care locuia tare departe, chiar acolo unde își avea palatul Craiasa Zapezii.
Finlandeza a citit ce era scris pe peşte, apoi a băgat peştele în oala de supă, la fiert. I-a spus fetei că băiatul este la Craiasa Zapezii la palat. Îi place acolo căci are cioburile acelea în ochi şi în inimă. Dacă i le va scoate cineva, se va face iar om bun și crăiasa nu va mai avea nici o putere asupra lui. Bătrâna mai spuse că Gretchen va izbuti să îl scape, fiindcă are puterea cea mai mare pe care o poate avea cineva, puterea inimii şi a bunătăţii.
Renul şi Gretchen au plecat în fugă, uitând până şi hainele călduroase ale fetiţei. Renul a dus-o până unde începea grădina Crăiesei Zăpezii, apoi a plecat înapoi. Gretchen a pornit către palat şi, pe măsură ce se apropia, vedea cum fulgii de zăpadă sunt tot mai mari.
Finlandeza a citit ce era scris pe peşte, apoi a băgat peştele în oala de supă, la fiert. I-a spus fetei că băiatul este la Craiasa Zapezii la palat. Îi place acolo căci are cioburile acelea în ochi şi în inimă. Dacă i le va scoate cineva, se va face iar om bun și crăiasa nu va mai avea nici o putere asupra lui. Bătrâna mai spuse că Gretchen va izbuti să îl scape, fiindcă are puterea cea mai mare pe care o poate avea cineva, puterea inimii şi a bunătăţii.
Renul şi Gretchen au plecat în fugă, uitând până şi hainele călduroase ale fetiţei. Renul a dus-o până unde începea grădina Crăiesei Zăpezii, apoi a plecat înapoi. Gretchen a pornit către palat şi, pe măsură ce se apropia, vedea cum fulgii de zăpadă sunt tot mai mari.
VII. În palat la Craiasa Zapezii
Pereţii palatului erau făcuţi din zăpadă, iar uşile şi ferestrele din vânturi vijelioase. Camerele erau goale, reci şi strălucitoare. Crăiasa era plecată de acasă şi Karl stătea în mijlocul unei săli uriaşe, vânăt de frigul pe care însă nu îl simţea. Se juca cu nişte bucăţi şlefuite de gheaţă cu care încerca să formeze cuvântul "Veşnicia". Crăiasa îi spusese că atunci când îl va forma, va fi stăpân pe el însuşi, dar el nu reuşea nicicum să îl formeze.
Când l-a văzut, Gretchen a sărit de gâtul lui şi a început să plângă de bucurie. Lacrimile ei i-au căzut lui Karl pe piept, au pătruns până la inimă şi au mistuit ciobul de oglindă. Karl a izbucnit şi el în plâns. Odată cu lacrimile a ieşit şi aşchia de oglindă din ochi. Băiatul a recunoscut-o pe fată şi a început să se mire ce frig era acolo şi să întrebe cum a ajuns acolo.
Au început să plângă şi să râdă de bucurie, au format cuvântul, s-au luat de mână şi au ieşit din palat. Când au ajuns la marginea grădinii, îi aşteptau doi reni care i-au dus la finlandeză şi apoi la casa laponei. La hotarele ţării s-au despărţit de reni şi şi-au urmat drumul către casă. S-au întâlnit cu fata de tâlhar, care le-a spus că prinţesa şi iubitul ei au plecat în străinătate, iar cioroiul a murit.
Cei doi au pornit mai departe şi pe măsură ce se îndepartau de Craiasa Zapezii și se apropiau de casă era tot mai cald şi mai frumos. Când au ajuns acasă, trandafirii înfloriseră. Cei doi au văzut că erau acum oameni mari, rămăseseră copii numai în inimile lor. Bunica şedea la soare şi citea: "Dacă nu veţi fi precum sunt copiii, nu veţi vedea împărăţia cerurilor".
Când l-a văzut, Gretchen a sărit de gâtul lui şi a început să plângă de bucurie. Lacrimile ei i-au căzut lui Karl pe piept, au pătruns până la inimă şi au mistuit ciobul de oglindă. Karl a izbucnit şi el în plâns. Odată cu lacrimile a ieşit şi aşchia de oglindă din ochi. Băiatul a recunoscut-o pe fată şi a început să se mire ce frig era acolo şi să întrebe cum a ajuns acolo.
Au început să plângă şi să râdă de bucurie, au format cuvântul, s-au luat de mână şi au ieşit din palat. Când au ajuns la marginea grădinii, îi aşteptau doi reni care i-au dus la finlandeză şi apoi la casa laponei. La hotarele ţării s-au despărţit de reni şi şi-au urmat drumul către casă. S-au întâlnit cu fata de tâlhar, care le-a spus că prinţesa şi iubitul ei au plecat în străinătate, iar cioroiul a murit.
Cei doi au pornit mai departe şi pe măsură ce se îndepartau de Craiasa Zapezii și se apropiau de casă era tot mai cald şi mai frumos. Când au ajuns acasă, trandafirii înfloriseră. Cei doi au văzut că erau acum oameni mari, rămăseseră copii numai în inimile lor. Bunica şedea la soare şi citea: "Dacă nu veţi fi precum sunt copiii, nu veţi vedea împărăţia cerurilor".
Ce poveste minunata!
RăspundețiȘtergereAșa este. Unul dintre cele mai frumoase basme ale lui Andersen.
ȘtergereCitatul de final este absolut superb (si adevarat). M-a emotionat tare mult.
RăspundețiȘtergerePupici cu drag!! si multumesc din nou :)
Cu mare drag, Rux!
Ștergere