CRĂIASA ZĂPEZII. Povestire pe scurt (2)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

III. Grădina femeii care ştia să facă farmece

Toţi cei de acasă plângeau după Karl, crezând că a murit. Nimeni nu știa că l-a răpit Crăiasa Zăpezii. Primăvara, când au sosit razele de soare şi rândunelele, Gretchen le tot spunea că băiatul a murit şi ele răspundeau de fiecare dată că nu cred.


Până la urmă nu a mai crezut nici Gretchen. Şi-a pus pantofii cei noi, roşii,  şi a plecat să îl caute. S-a dus la râu să îl întrebe de băiat şi a aruncat în valuri, ca pe un dar, pantofii la care ţinea aşa mult.
Fata s-a urcat într-o luntre, iar aceasta s-a desprins de mal şi a pornit pe apele râului. Gretchen  s-a gândit că poate luntrea o duce la Karl. Luntrea a dus-o însă la o căsuţă cu ferestre albastre şi roşii.
Din căsuţă a ieşit o bătrână care a ajutat-o pe Gretchen să coboare  pe mal. Fata i-a povestit cum a ajuns acolo şi a întrebat-o dacă nu l-a văzut pe Karl. Bătrâna, o vrăjitoare,  a dus-o în casă, i-a spus că o să vină şi Karl, dar deocamdată să guste nişte cireşe. Şi a încuiat uşa cu cheia...
Gretchen a început să mănânce cireşe, iar bătrâna să îi pieptene părul. În acest timp, Gretchen îl uita tot mai tare pe Karl, până l-a uitat de tot. Bătrâna vrajitoare voia să rămână fetiţa cea drăguţă cu ea, să îi ţină de urât. De aceea s-a dus în grădină şi a doborât toţi trandafirii cu cârja, ca să nu-i amintească fetei de băiat.
După asta, bătrâna vrajitoare a ieşit cu Gretchen în grădină şi fata a fost încântată de frumuseţea florilor. În fiecare zi ieşea şi se uita la ele, dar odată a văzut un trandafir pictat pe pălăria de soare a bătrânei şi s-a mirat că în grădină nu e nici un trandafir. S-a aşezat pe jos şi a început să plângă. Şi-a amintit de Karl şi că ea plecase de fapt să îl caute.
A luat-o la fugă  cu picioarele desculţe şi s-a strecurat pe portiţa din fundul grădinii. În grădină era tot timpul vară, dar afară era toamnă şi frig.

IV. Un prinț și o prințesă

A mers fata până a venit zăpada. Într-un loc s-a oprit să se odihnească şi a zărit un cioroi care a salutat-o şi a întrebat-o unde a pornit aşa singură. Gretchen i-a povestit şi l-a întrebat dacă nu l-a văzut pe Karl. Cioroiul i-a spus că s-ar putea să fie la prințesă, la palat.
În împărăţia aceea era o prinţesă foarte deşteaptă, care citise toate gazetele din lume. Nu demult se hotărâse să se mărite, dar voia ca viitorul soţ să fie nu numai tânăr şi plăcut la înfăţişare, ci şi deştept şi cu harul vorbirii frumoase. A dat anunţ la ziar şi la poarta palatului s-a şi făcut coadă. Numai că toţi erau siguri pe ei doar până intrau în palat. Înăuntru se zăpăceau şi nu mai puteau să spună nimic.
După trei zile a venit un tinerel frumos, dar cam prost îmbrăcat. I-a spus vesel prinţesei că nu a venit să se însoare, ci doar pentru că auzise despre deşteptăciunea ei şi voia să stea de vorbă cu ea.
Auzind toate acestea, Gretchen fu sigură că tânărul era Karl şi îl rugă pe cioroi să o bage în palat. Cioroiul, care avea o iubită domesticită la palat, promise fetei că va vorbi cu drăguţa lui să o ajute.
Seara, cioroiul o duse pe fată la palat, la iubita lui. Cioara o conduse pe o scară secretă până în iatacul celor doi. Prinţesa dormea într-un pat alb, iar tânărul dormea, cu faţa în pernă, într-un pat roşu. Gretchen s-a apropiat de patul lui, l-a strigat şi a ridicat lampa. El s-a trezit, a întors faţa spre ea şi... nu era Karl.
Prinţesa s-a trezit şi ea şi a întrebat ce s-a întâmplat. Plângând, Gretchen i-a spus povestea ei şi cum au ajutat-o cele două ciori. Prinţesa le-a lăudat pe ciori şi le-a dat câte o slujbă de cioară princiară şi dreptul la toate cojile de legume din bucătărie. Apoi au culcat-o pe Gretchen să se odihnească şi ea.
A doua zi au îmbrăcat-o cu haine scumpe, i-au dat pantofi şi un manşon să nu-i fie frig şi  au urcat-o într-o caleaşcă de aur, cu vizitiu şi valet, ca să meargă şi să-l caute mai departe pe Karl.

* * *

Urmează Crăiasa Zăpezii (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !