4 iulie 2018

CÂNTECUL NIBELUNGILOR (3)

legendă germano-scandinavă


Cântecul Nibelungilor ne spune că, înțeles cu Brunhilde, Hagen îl convinse pe Gunther că trebuie să-l ucidă pe Siegfried. Chipurile, trebuia să spele rușinea pe care i-o făcuse. Hagen o păcăli pe Kriemhilde că vrea să îl apere pe soțul ei. Îi ceru să coasă un semn pe haină, în dreptul locului pe unde poate fi ucis soțul ei. Îl atraseră într-o cursă pe Siegfried, chemându-l la vânătoare. Hagen înfipse lancea drept în semn, ucigându-l mișelește. Tot el luă sabia lui Siegfrid.



Îl duseră pe Siegfried pe scutul său și îl lăsară, seara, la ușile Kriemhildei, fără să spună nimănui nimic. Abia dimineață îl găsiră slugile. Trei zile stătu alături de el Kriemhilde. La capătul lor, chipul ei era schimbat, privirea îi era cruntă și nemiloasă. Spuse că vrea răzbunare. Îi ceru lui Gunther să poruncească să vină toți prinții și toți cavalerii să i se închine mortului, după datină.
Se spune că, atunci când Hagen i s-a închinat mortului, din rana lui Siegfrid a gâlgâit sângele. Era semn că acela era ucigașul. Gunther i-a luat apărarea, jurând strâmb că pe Siegfried l-au ucis tâlharii, ca să-i ia hainele cele scumpe. Kriemhilde și-a dat seama că amândoi mint.
După o vreme, Hagen l-a convins pe regele Gunther să-i ia cu sila Kriemhildei comoara Nibelungilor. Acesta a făcut-o să aducă comoara la castelul ei. S-a prefăcut că pleacă într-o călătorie. Hagen a rămas să ia comoara cu sila și să o ascundă în fundul Rinului. Kriemhilde a înțeles mai târziu că Hagen făcuse asta cu voia lui Gunther. Îi ceruse acestuia să-l pedepsească pe ticălos, iar Gunther se prefăcuse că a uitat.
Aflând povestea frumoasei Kriemhilda, Attila sau Etzel din Ungaria, puternicul rege al hunilor, o ceru de soție. Cu gândul că așa va izbuti să se răzbune pe cei doi, ea primi. După nuntă, Kriemhilde îi dărui un fiu, numit Ortlib. Trecu un timp și Attila îl pofti în ospeție pe Gunther, cu toți curtenii lui.
Porniră cu toții, deși Hagen bănuia că la mijloc era dorința de răzbunare a Kriemhildei. Îi adeveri gândul și o zână pe care o întâlni la Dunăre. La câteva zile după ce au ajuns, Attila dădu un ospăț mare. Se miră el când îi văzu pe cavaleri venind înarmați la masă, dar crezu că așa e obiceiul la ei. A fost adus și fiul său, Ortlib, care avea acum doi ani.
Copilul trecu de la unul la altul și ajunse în brațe la Hagen. Tocmai atunci, un cavaler venit de afară aduse vestea că toți oștenii și cavalerii sunt morți. Unii fuseseră uciși de vinul otrăvit trimis de Kriemhilde, ceilalți fuseseră doborâți de oștenii huni, la porunca ei. Furios, Hagen scoase sabia Balmung și îi tăie capul lui Ortlib. Înnebuniți, după o luptă crâncenă, Attila și Kriemhilde ieșiră. Hunii dădură foc acoperișului și luptară cu cavalerii lui Gunther până îi uciseră pe toți.
Rămaseră în viață numai Gunther și Hagen. Kriemhilde îi întrebă, fără folos, unde au ascuns comoara Nibelungilor. Pe rând, le tăie ea însăși capetele cu sabia Balmung. Un vasal al lui Attila, care nu cunoștea povestea crimei celor doi, s-a revoltat că regina îi silise pe huni să calce legea ospeției. El străpunse cu sabia inima Kriemhildei.

Sfârșitul povestirii pe scurt a legendei ”Cântecul Nibelungilor”

Din Marile legende ale lumi, ai putea să mai citești:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu