legendă germano-scandinavă
Cântecul Nibelungilor spune mai departe că tânărul Siegfried deveni stăpânitorul țării Nibelungilor. Își luă sabia și gluga fermecată și plecă spre casa părintească. Îl lăsase pe Albrich să păzească comoara blestemată. Acasă, auzi despre frumusețea și gingășia surorii lui Gunther. Porni, însoțit de câțiva cavaleri, să o ceară de soție pe Kriemhilde.
Hagen, care avea puteri de vrăjitor, îi spuse lui Gunther toată povestea tânărului. Cum devenise stăpânitor al țării și comorii Nibelungilor, cum căpătase spada Balmung și gluga fermecată, cum devenise de neatins.
Siegfried stătu multă vreme la curtea din Worms, fără a îndrăzni să ceară mâna Kriemhildei de la fratele ei. Gunther îi spuse că o dorește de soție pe Brunhilde, frumoasa și puternica regină a Islandei. Aceasta voia să se mărite numai cu acela care ar fi învins-o în luptă. Multe capete de regi fuseseră înfipte în sulițe pe țărm. Siegfried îi promise lui Gunther că îl ajută să o ia pe Brunhilde, cerând în schimb mâna Kriemhildei. Gunther se învoi și porniră la drum. Îi însoțeau Hagen cel mereu încruntat și Volker, cântărețul întotdeauna vesel.
La vederea lor, frumoasei și asprei Brunhilde îi plăcu Siegfried, cel mai mândru și mai voinic dintre ei. Lui i se și adresă, dar el o privi nepăsător. Se prefăcu a fi un umil scutier al lui Gunther. De aici, se pare, a început lanțul nenorocirilor care aveau să urmeze. Brunhilde socotea că toți bărbații trebuie să fie fermecați la vederea ei.
Brunhilde îl chemă la luptă pe Gunther. Siegfried își puse pe cap gluga fermecată și ținu sulița și scutul în locul lui. La serbarea ce a urmat, doi erau cei care nu se veseleau și priveau crunt: Hagen și Brunhilde.
Porniră către casă și cele două perechi făcură nunta în aceeași zi, la Worms. Brunhilde se tot mira, mânioasă că Gunther îi dădea atâta atenție unui vasal, cum credea ea că era Siegfried. Seara, la culcare, cum Gunther nu îi plăcea defel, îl legă cu cingătoarea ei și îl agăță în grindă, unde îl lăsă toată noaptea.
Gunther îi povesti lui Siegfried ce pățise. În noaptea următoare, pe întuneric, cu gluga fermecată pe cap și cu Gunther alături, Siegfried o prinse pe Brunhilde și o strânse până când aproape își pierdu suflarea. Atunci femeia spuse că îl recunoaște drept stăpân și îl va asculta cu supunere. Siegfried plecă, luând cu sine cingătoarea. Gunther rămase cu soția sa, care credea că el o supusese. Când ajunse la soția lui, Kriemhilde, Siegfried îi povesti toată întâmplarea. Ea aruncă cingătoarea într-o ladă și uitară de ea. Numai Brunhilde nu putea să-și uite supărarea și necazul pe Siegfried. Chiar creșteau mereu, văzând ce fericit este cu Kriemhilde și ce prietenește se poartă Gunther cu Siegfried.
După un timp, tatăl lui Siegfried îl chemă acasă pe acesta și îi încredință ocârmuirea țării. Era bătrân și ostenise. Au trecut zece ani, timp în care Kriemhilde îi dărui un fiu lui Siegfried, pe care îl numiră Gunther, în cinstea fratelui Kriemhildei. Și Brunhilde avu un fiu, pe care Gunther hotărî să îl numească Siegfried.
Gunther îi pofti în ospeție pe Siegfried și pe Kriemhilde, căci îi era dor de sora și de prietenul lui. Sosiră și, la un turnir, Brunhilde se lăudă că soțul ei este cel mai puternic. Ea o jigni pe Kriemhilde spunând că Siegfried este vasalul lui Gunther. A doua zi, la intrarea în biserică, o jigni iar, spunând că ea trebuie să intre prima, fiind soția regelui, iar Kriemhilde, soția vasalului. Kriemhilde izbucni atunci, și îi arătă cingătoarea, povestindu-i cine o învinsese de fapt când se măritase cu Gunther.
* * *
Urmează Cântecul Nibelungilor (3)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !