29 iunie 2018

WINNETOU. Povestire pe scurt (1)

roman de KARL MAY

VOLUMUL I

1. Un greenhorn


În urmă cu vreo sută cincizeci de ani, pe cand americanii descopereau Vestul Sălbatic, un tânăr german ajunge la Saint-Louis. Socotit greenhorn, adică novice sau boboc pentru viața din Vest, el este angajat ca meditator într-o familie germană. Aici face cunoștință cu mister Henry, un meșter priceput în faurirea armelor de foc. Fără să arate, bărbatul îl apreciază mult pe tânăr, pentru dragul cu care vorbea despre familia lui aflată acum atât de departe, dar și pentru că semăna cu fiul său, Bill, ce murise cu tot restul familiei în împrejurări cumplite.

Meșterul îl pune la încercare pe tânăr în ceea ce privește calitățile lui de trăgător. Impresionat, îi încredințează o armă grea, pe măsura voinicului, armă denumită doborâtorul de urși.  Mai lucra la o alta, o carabină cu repetiție, care avea să se numească mai târziu ”carabina Henry”.
Tânărul greenhorn domolește un cal nărăvaș, dovedind și calități de călăreț iscusit. Încântat, meșterul Henry îl duce la un serviciu de geodezie, adică la biroul de măsurători de terenuri. Acolo, tânărul dovedește că are excelente cunoștințe despre măsurătorile topometrice și despre desenarea hărților.
În sfârșit, după vreo trei săptămâni, tânărul face cunoștință cu un om ciudat, năpădit de păr, barbă și mustăți, Sam Hawkens, vânător și călăuză. Află că va pleca împreună cu acesta și alte două călăuze, precum și cu alți experți topografi, să cartografieze terenul dintre Canadian River și New Mexico. Cartografierea se făcea pentru a se construi marea cale ferată ce avea să unească Saint Louis cu coasta Pacificului, traversând teritoriile stăpânite încă de indieni.

2. Klekih-Petra

După trei luni de muncă, rezultatele nu sunt cele dorite. Oamenii lucrau în permanentă stare de alertă, căci triburile de indieni care trăiau pe acest teritoriu, kiowași, comanși, apași, nu voiau să se construiască pe pământurile lor nicio cale ferata. Oamenii se fereau și să vâneze, trebuiau să aștepte mereu carele de aprovizionare cu hrană de la Santa Fé. Nu numai atât, dar yankeii din echipă iubeau mai mult băutura decât munca, iar corectul și harnicul greenhorn și dutshmann (o poreclă injurioasă cu sensul de ”nemțălău”) ajunsese să facă munca tuturor. Doar călăuzele, Sam Hawkens, Dick Stone și Will Parker erau alături de el.
Într-o zi sosesc în tabăra topografilor șeful sectorului vecin și o călăuză. Topografii, în frunte cu șeful lor, zăceau beți prin tufișuri, iar mister White află de la cele trei călăuze cum merg lucrurile pe acolo și că singurul care face toată munca este tânărul greenhorn. Între timp, bețivii se trezesc și află că au fost demascați. Sar la bătaie, dar voinicul tânăr doboară vreo doi numai cu pumnul său puternic. White îi pune porecla Old Shatterhand, Bătrânul Pumn-de-fier, și așa îi rămâne numele.
Mister White îi previne să termine lucrările cât mai repede, pentru că s-au înțeles cu kiowașii în privința căii ferate, dar ceilalți indieni, comanșii și apașii, nici nu vor să audă, așa că sunt periculoși. După ce îl conduc, Old Shatterhand și Sam Hawkens descoperă o urmă de indian. Călăuza este de părere că omul fusese pe acolo în căutare de bizoni, căci era perioada de vânătoare. Se și întâlnesc cu o turmă, Sam împușcă o femelă de bizon, iar Old Shatterhand ucide doi bizoni uriași care îi atacaseră, unul pe el și unul pe Sam. Vânătorul e uluit de precizia cu care trăsese tânărul. Ia o bucată de carne fragedă de la femela de bizon împușcată și se întorc în tabără. Îi trimit pe ceilalți să își ia și ei carne din vânatul ucis, ceea ce nu se întâmplă fără ceartă și înghesuială.

* * *

Sursa foto
Urmează Winnetou (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

4 comentarii:

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !