WINNETOU. Povestire pe scurt (2)

roman de KARL MAY

2. Klekih-Petra (continuare)

Oamenii preriei știu că, după bizoni, vin caii sălbatici, numiți mustangi. Așadar, a doua zi după vânătoarea de bizoni, Sam Hawkens îl ia pe Old Shatterhand la prins mustangi. Calul lui Sam murise cu o zi inainte, iar vânătorul trebuia neapărat să prindă un mustang.

Cei doi se despart. Când apare herghelia de vreo trei sute de mustangi bărbații le ies pe rând în cale, gonindu-i de la unul la celălalt. Ei pun ochii pe un catâr care alerga alături de capul hergheliei, un armăsar bălan.

După ce îl trântește la pământ pe Sam, catârul este domolit de Old Shatterhand. Sam botează catârul Mary, după cum își botezase și pușca, Liddy.

Lui Sam nu-i vine să creadă cât de dibaci este tânărul și îi spune că numai vânătoarea unui urs grizzly este mai primejdioasă decât cea de mustangi și cea de bizoni.

Chiar a doua zi topografii întâlnesc un urs grizzly, aruncă înfricoșați armele și se suie iute prin copaci. Old Shatterhand îl aude pe unul urlând îngrozit, căci îl sfâșiase fiara. Aleargă, dar nu avea doborâtorul de urși cu el. Trage cu pistolul chiar în ochii ursului și îl orbește, apoi îl doboară cu câteva lovituri de cuțit, din care două drept în inimă. Topografii coboară din copaci și pretind că ei au dreptul să ia carnea ursului, fiindcă trăseseră mai înainte cu pușca în el. Tânărul arată că ursul nu fusese nimerit de gloanțele lor, iar unul dintre ei scoate cuțitul la el. Tocmai când Old Shatterhand se pregătește să riposteze, intervine un bărbat apărut dintre copaci. Era Klekih-Petra, un alb cu chip, haine și arme de indian.

Klekih-Petra află că sunt veniți să facă măsurători pentru calea ferată și spune că nu au dreptul, fiindcă pământul acela aparține indienilor apași din tribul mescalerilor, din care făcea și el parte. Când își spune numele, unul dintre topografi își amintește că era cunoscut drept dascăl al apașilor. Din pădure apar alți doi indieni, tată și fiu. Tatăl, Inciu-Ciuna, era marea căpetenie a mescalerilor, recunoscut ca șef și de celelalte triburi de apași. Fiul său se numea Winnetou și deja avea multe fapte vitejești pe răboj.

Inciu-Ciuna îl laudă la început pe Old Shatterhand pentru curajul și îndemânarea cu care doborâse ursul. Când află că tânărul făcea parte dintre cei care voiau să aducă pe pământurile lor calul de foc, cum îi spuneau indienii trenului, îl privește cu dispreț. Discută apoi cu șeful topografilor, arată că acolo sunt pământurile indienilor și le interzice să continue cu măsurătorile. Dacă nu, dezgroapă securea războiului.

Cei doi indieni pleacă înainte și Klekih-Petra în urma lor. Old Shatterhand îl însoțește și află că acesta era german, ca și el. Klekih-Petra îi vorbește despre calitățile rare ale lui Winnetou, care în Europa ar fi ajuns un mare comandant de oști sau un vestit prinț al păcii. Arată că tânărul indian era opera lui, rodul strădaniilor sale de a-l forma. Ținea mult la el și s-ar fi pus în calea glonțului care ar fi vrut să-l nimerească pe Winnetou.

Topograful care scosese cuțitul la Old Shatterhand se îmbătase rău în timpul acesta. Își ia arma și îl amenință pe tânărul indian. Klekih-Petra sare în fața lui Winnetou și primește în piept glonțul destinat discipolului său, așa cum își dorise. Înainte de a muri îi spune lui Old Shatterhand, în limba germană, să rămână lângă Winnetou, să-i fie credincios și să-i continue opera.

Când pleacă cei doi indieni, Old Shatterhand le spune că merge cu ei și vrea să le fie prieten și frate, dar Inciu-Ciuna îl scuipă în obraz și îl respinge, ca pe unul dintre cei veniți să le fure pământurile.

* * *

Urmează Winnetou (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !