PROMETEU ȘI LEGENDELE SALE

după Legendele Olimpului de Al. Mitru

Prometeu era fiul titanului Iapet şi al titanidei Temis. El mai avea un frate, pe Epimeteu. Încă de mic, Prometeu se dovedise isteţ şi dornic de cunoaştere. Ca titan matur, a dorit să făurească o fiinţă care să stăpânească Pământul şi roadele sale.

A modelat din lut şi apă proaspătă trupul unui om, un bărbat ce semăna leit cu zeii. Apoi a rugat-o pe Atena, zeiţa înţelepciunii, să dăruiască minte fiinţei nou create. Atena i-a îndeplinit rugămintea şi omul a fost înzestrat cu gândire.

Lui Zeus nu i-a plăcut că oamenii semănau cu zeii. A hotărât ca întotdeauna oamenii să se supună zeilor şi să îi slăvească mereu. I-a chemat pe oameni să vină  ca să afle ce hotărâre iau zeii în privinţa îndatoririlor pe care le vor avea.

Oamenii, însoţiţi de Prometeu, au venit. Au adus şi un taur mare, precum fusese porunca lui Zeus. Acesta le spuse oamenilor că au îndatorirea să îi slăvească pe zei, să le construiască temple şi altare, să le aducă sacrificii.

Fiindcă voia să le arate oamenilor cât de drept este el, Zeus le spuse să taie taurul. Să împartă ei carnea în două grămezi şi el va alege una din grămezi, care va reprezenta mereu jertfele. Gândul lui era că oamenii vor face o grămadă mai mare, pentru ei, şi una mai mică,  pentru zei. El o va alege pe cea mare şi îi va păcăli.

Grămezile le făcu Prometeu, una mare, din oase, coarne şi copite, învelită frumos cu un strat galben de grăsime. Cealaltă, mai mică, era din bucăţile bune de carne, învelite cu pielea, iar deasupra erau maţele şi stomacul. Fireşte, Zeus, lacom, a ales grămada mare şi frumoasă. Când a văzut că dedesubt sunt numai oase şi copite, se înfurie amarnic.

Chiar după această întâmplare, Prometeu a cerut focul, ca să îl dea şi oamenilor. Să se încălzească și ei în adăposturile lor, să gătească hrana şi să-şi fărească unelte, arme şi alte lucruri. Cum era supărat, Zeus l-a izgonit pe dată. Prometeu nu s-a lăsat. S-a dus noaptea în fierăria zeului Hefaistos-Vulcan şi a furat un bob de jar. Ca să nu îl stingă vântul sau ploaia, l-a adăpostit într-o tulpiniţă verde de soc şi l-a dus oamenilor. Rând pe rând s-au aprins focuri peste tot, pe câmpii, pe munţi,  prin păduri.

Oamenii au început folosească focul și să-şi facă, învăţaţi de Prometeu, unelte şi arme, roţi şi corăbii, case şi tot ce voiau ei. Mare i-a fost mânia lui Zeus când a văzut. A hotărât să se răzbune imediat, întâi pe oameni, apoi pe Prometeu.

L-a chemat pe Hefaistos şi i-a cerut să plămădească, tot din ţărână şi apă, o fată muritoare, frumoasă ca o zeiţă. Apoi le-a cerut zeilor să o înzestreze cu daruri. Aceştia i-au dăruit farmec şi gingăşie, haine minunate. Zeus, la sfârşit, i-a dat o cutie de aramă în care a pus mai multe daruri. I-a dat fetei numele Pandora şi i-a spus să dea cutia soţului ei, după ce se va căsători.

Hermes-Mercur a dus-o pe Pandora chiar acolo unde se aflau Prometeu şi fratele lui, Epimeteu. Toţi bărbaţii au dorit-o de soţie. Prometeu a spus că nu se încrede în darurile lui Zeus. Atunci ei s-au îndepărtat de fată. Epimeteu, însă, a rămas pe loc ca vrăjit. Atunci zeiţa Afrodita l-a trimis pe  Eros să-l ţintească în inimă cu săgeata aducătoare de iubire. Deîndată Epimeteu a spus că el o ia de soţie pe Pandora, astfel că a primit cutia Pandorei.

Epimeteu a deschis cutia Pandorei, dar din aceasta şi-au luat zborul toate relele. S-au răspândit pe tot pământul: minciuna, ura, invidia, durerea, suferinţa, necazul, foamea şi setea, moartea şi câte altele. Năucit, Epimeteu a trântit capacul la loc. Relele umpluseră pământul deja. În fundul cutiei a rămas numai Speranţa, care i-a mai ajutat pe oameni să înfrunte toate necazurile.

Văzând aceasta, Prometeu a urcat în Olimp, la Zeus, şi i-a spus acestuia, fără teamă, că e crud şi răzbunător. Că nu e demn ca un conducător să îşi urască şi să-şi chinuiască supuşii în loc să îi ocrotească. Groaznic de furios, Zeus le-a poruncit zeilor Hermes şi Hefaistos să îl ducă pe Prometeu pe vârful muntelui Elbrus. Să îl lege în lanţuri de stâncă, cu mâinile şi picioarele strânse în cătuşe grele. Să îl străpungă cu un piron în piept. Apoi Zeus îl trimise pe vulturul său, zi de zi, să îi sfâşie trupul, cu ciocul şi cu ghearele şi asta pentru mii de ani...

Prometeu îndură toate chinurile fără să se vaiete şi se uită  de acolo, de sus, peste pământ. Spre marele necaz al lui Zeus, îl ajută să reziste priveliştea oamenilor. Stăteau şezaţi în sate şi oraşe, la căldura focului din case. Mâncau hrana gătită pe vatră și își făureau lucruri cu ajutorul focului şi învăţăturilor pe care li le dăruise.

Sursa foto

Sfârșitul povestirii pe scurt a legendelor despre Prometeu

Alte povestiri după Legendele Olimpului :

• Zeus și legendele nașterii sale
• Zeus și zeii Olimpului
• Atena

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !