ȚIGANIADA sau TABĂRA ȚIGANILOR (2)

epopee de ION BUDAI-DELEANU

Cântecul II (Capitolul 2)

Țiganii, dacă se văzură cu tabără, nici gând să pornească la drum cu burta goală. Tăbărâră întâi pe mâncare și pe băutură. Pe urmă trebuiră să se odihnească, fiindcă nu puteau să meargă cu burta plină. Văzând așa, Drăghici, fierarul îi chemă pe toți și porunci să plece înainte mesagerii, Gârbea și Găvan. Ca să-i ademenească la drum și pe ceilalți, bătrânii hotărâră să pună carele cu mâncare în față, când vor porni.

Se mai sfătuiră ei de una, de alta, iar Bălăban zise să pună niște flăcăi de pază în jurul taberei. Dacă vor da de veste că vin turcii, ei vor avea timp să fugă și să scape.

Răzvan, fierarul, era de părere să lupte cât vor putea. Vlaicu, lingurarul, zise că o să-i scape de necaz năravul țigănesc de a se închina celui mai tare. Gogu, fierarul, era de părere să fugă în pădure, Bratu, meșter aurar, le aminti că acum ei sunt oaste înarmată de vodă, trebuie să se poarte cum se cuvine. Boroșmândru, lingurarul, propuse să se învelească de sus până jos în armuri de fier. Alt lingurar, Dondu, zise și el să facă de jur împrejurul taberei niște gropi-capcane.

Când se încinse vorbăria mai tare, sosi Zăgan, ursarul, cu vestea că Romica, frumoasa fată a lui Goleman, fusese furată. Tandaler zise în glumă că o fi fugit cu vreun flăcău, dar Parpangel, iubitul fetei, sări la bătaie. Noroc că l-a oprit Viorel, lăutarul.

Parpangel plecă în lume, să o caute pe Romica. Ajunse într-o pădure, dincolo de Cetatea Neagră. Într-un castel închipuit de necuratul, acesta ademenea voinicii creștini cu vinuri bune și fete frumoase. Voia ca ei să-și uite credința și știința de a lupta în războaie și așa să slăbească puterea lui Vlad Vodă. La castel fusese adusă și Romica, dar Parpangel nu știa asta. Când flăcăul ajunse aici, obosit și mort de foame și de sete, bătu la poartă și fu primit, căci avea și vioara cu el.

Cântecul III (Capitolul 3)

Parpangel începu să le cânte cântece de dragoste și cântece de joc. La cererea unei fete cu fața ascunsă în mătăsuri, le povesti istoria lui Arghir și a Ilenei.

Arghir își pierduse și el iubita și o căutase multă vreme. Deznădăjduit, era pe cale să-și ia viața, când apăru zâna lui protectoare și îl opri. Plecă mai departe și îi tăie calea un uriaș cu un ochi în frunte. Încercă să-l doboare cu sabia, dar nu putea fi răpus...

Tocmai când Parpangel povestea mai cu foc despre isprăvile lui Arghir, fata își dezveli obrazul. El rămase înlemnit și vioara îi căzu din mână. Fata dispăru, iar el porni înnebunit să o caute peste tot.

Boierii, rămași fără povestitor și fără lăutar, porniră să vorbească despre țigani. Boier Florescu din Vercicani îi lămuri pe ceilalți despre motivele pentru care Vlad Voievod îi eliberase pe țigani și le făcuse moșie de jur împrejurul Cetății Negre. Voise să le dea un rost țiganilor și, în același timp, să-și mai crească numeric oștile, nu prea numeroase.

Când boier Florescu rămase singur, se apropie de el un cavaler. Acesta întrebă cine este stăpânul castelului, fiindcă voia să-i mulțumească pentru ospeție. Află că nimeni nu îl cunoaște. Se părea că este un comerciant foarte bogat, care a transformat castelul într-un fel de han.

Cavalerul spuse că el trecuse pe aici în drum spre oastea domnitorului. Nu înțelegea ce putere l-a oprit și îl face să petreacă în loc să meargă la război. Ceru apoi lămuriri despre cauzele războiului pentru care se pregătea Vlad Voievod.

Boier Florescu îi spuse că turcii se întăriseră și cuceriseră Constantinopolul. În timpul acesta în vestul Europei unii plecau în cruciade să cucerească Ierusalimul. Alții rezolvau așa-zise probleme filosofice de genul cine a apărut întâi: oul sau găina.

În țările române legile lipseau, domnea anarhia, se purtau războaie între frați. Vlad Basarab Voievod încercă să îndrepte relele. Îi pedepsi cu moartea pe hoți și pe nesupuși. Îi răsplăti cu moșii și ranguri pe cei ascultători. Întări armata și introduse disciplina. Boierii nemulțumiți îl porecliră Țepeș și îl pârâră la sultanul Mahomet. Oamenii acestuia, Marele Cancelar Catavolinos și Hamza Pașa, îi pregătiseră o cursă lui Vlad Vodă. Acesta își dăduse seama și își pregătise și el patru mii de călăreți bine înarmați.

* * * 

Urmează Țiganiada (3)

Citește textele întregi ale Capitolului 2 și Capitolului 3 !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !