O SAMĂ DE CUVINTE (2)

cronică de ION NECULCE

Bogdan-vodă a închinat țara turcilor, după sfatul lăsat la moarte de tatăl său, Ștefan-vodă cel Bun. Mai apoi, Petru Rareș, pus domn de boieri și de mitropolit,  era cu negoțul său de pește la Galați când a visat dealuri aurite care i se închinau. Nici n-a plecat bine cu carele de pește și l-a întâmpinat gloata care i se închina, iar lui nu-i venea să-și creadă ochilor.

Alexandru Lăpușneanu a ctitorit mânăstirea Slatina la sfatul unui sihastru care vedea în zilele de sărbători multe lumini într-un paltin. Maica Precistă i s-a arătat în vis și l-a trimis la vodă să-i spună, iar vodă a făcut mânăstirea cu altarul pe locul paltinului. La a doua domnie, Lăpușneanul ar fi fost sfătuit de turci să mai taie din boieri...

După ce turcii i-au dat domnia lui Vasile-vodă, acesta a cerut ca Moldova să fie scutită de tribut timp de doi ani, apoi va plăti totul o dată. Turcii au acceptat, iar Vasile-vodă a făcut economii mari la curte, la îmbrăcăminte și la mâncare și a pus darea fumăritului, un leu pe casă, în toată țara. În al treilea an a plătit totul și i-a rămas și lui. Vizirul însă îl voia domn pe un tânăr fiu al lui Radu-vodă. Sultanul, zicând că acela e prea tânăr, îl trimise pe vizir să îl vadă pe Vasile-vodă cum conduce țara. Vasile-vodă, care aflase că vizirul îi e neprieten, cum ajunse în țară îi dădu în patru rânduri câte cinci mii de galbeni. Vizirul se întoarse și îi spuse sultanului că avusese dreptate, fiul lui Radu-vodă era prea tânăr, iar Vasile-vodă era un bun conducător. Așa rămase domn Vasile-vodă ! Mai târziu, însă, a devenit și acesta lacom și era cât pe-aci să îi ia turcii viața, dacă nu murea singur.

Pe când domnea în Moldova Ștefăniță-vodă, era un boier învățat, Nicolae Milescu spătarul, cărturar și grămătic al lui vodă. Deși vodă se purta foarte bine cu el, Nicolae Milescu a încercat să-l trădeze, să-l schimbe de la domnie. Ștefăniță-vodă a aflat și i-a tăiat nasul cu mâna lui, cu hangerul. Boierul a fugit în Țara Nemțească la un doctor care i-a refăcut nasul, apoi a ajuns tocmai la Moscova, la țarul Alexandru, tatăl lui Petru cel Mare. A devenit învățător lui Petru Alexeievici, apoi țarul Alexei l-a trimis ca sol în China, la împăratul chitailor (chinezilor). A stat acolo vreo trei ani și a fost foarte prețuit și de acesta. La plecare i-a făcut daruri scumpe, dar, când a ajuns la Moscova, i le-au luat dregătorii de la Moscova și l-au trimis în surghiun în Siberia, că țarul Alexei murise. Noroc că i-a trimis veste lui Petru și acesta, devenit țar, a cerut să-i fie adus învățătorul lui, l-a răsplătit și l-a ținut în mare cinste până când a murit.

* * *

Urmează Letopisețul Țării Moldovei (1)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !