GURA SATULUI. Povestire pe scurt (3)

nuvelă de IOAN SLAVICI

VI

Mihu se supărase rău că intrase în gura satului pentru logodna stricată. Safta își luă inima în dinți și îi spuse că Marta suferă foarte mult fiindcă e îndrăgostită de un alt tânăr.

Lui Mihu i se făcu milă de fată, dar se înfurie rău când auzi că iubește un cioban de la munte. O chemă pe Marta, iar fata îi spuse că nu se va mărita împotriva voinței lui, dar îl rugă pe tatăl ei doar atât: să îl cunoască și el pe Miron, apoi să o mărite cu cine vrea el.

Lui Mihu îi era milă de fată și îl durea suferința ei, dar se gândea tot timpul și la ce vorbesc oamenii. Până la urmă hotărî să nu-i pese de gura satului. Tocmai atunci sosiră pețitorii și îl vestiră că s-a răzgândit Cosma și îl dezleagă de promisiunea de căsătorie.
După ce plecară cei doi, Mihu se gândi să facă după cum spunea gura satului, să îl ia ginere pe Miron, să le facă tinerilor o casă alături de a lui, că avere avea destulă și pentru ei. Pe urmă, gândindu-se la ce ar spune Cosma,  își zise că nu-și dă fata după un cioban, chiar dacă ar rămâne nemăritată pentru totdeauna.

VII

Lucrurile păreau că s-au liniștit, dar Marta își pierduse veselia, iar suferința o făcea din zi în zi tot mai palidă. Nimeni nu mai vorbea despre ce se întâmplase, dar nici fata, nici mama nu mai erau în firea lor. Până la urmă, Mihu se hotărî să o mărite pe Marta cu Miron.
Mihu se duse să îl cunoască pe Miron, dar acesta își vânduse oile și plecase cu vitele sale cu vreo trei săptămâni în urmă. Nimeni nu știa încotro plecase.

VIII

Trecură vreo doi ani. Nimeni nu mai vorbea despre Miron, dar Marta nu-și uitase suferința, nici acum nu accepta să vorbească despre măritiș. Se însurase Vasilie, frate-său și lui îi făcuse Mihu casă alături. Se însurase și Toader, chiar cu Anica Podarului, cum vorbise gura satului la vremea logodnei cu Marta.
Într-un târziu, către toamnă, Marta fu pețită de Manea, om cu ceva știință de carte, ce avusese nevastă și doi copii, dar îi muriseră. Întrebată de Mihu ce părere are, Marta spuse că n-ar vrea să se mărite, dar odată trebuie să se întâmple și asta.

IX

Marta, logodită cu Manea, urma să vină la bâlciul de la Sărata, de Sfântul Dumitru, să cumpere darurile de nuntă. Miron aflase și venise și el la târg, să o mai vadă o dată.
Se întâlniră la marginea pădurii. Miron o îmbrățișă și îi spuse să meargă cu el. Marta nu voia nici să fugă cu el, dar nici să se mărite cu Manea. Atunci, Miron o luă de mână și o duse în fața lui Mihu și a Saftei. Îi spuse lui Mihu că o iubește pe fata lui și i-o ceru de nevastă. Mihu nu prea știa ce să spună, dar tocmai atunci interveni unul din însoțitorii lui și îi spuse că nu poate face asta că va intra în gura satului. Abia atunci se hotărî Mihu și spuse că lui nu-i poruncește nimeni, îl luă de mână pe Miron și îi ceru iertare.

Sfârșitul povestirii pe scurt a nuvelei ”Gura satului”

Dă clic aici pentru textul integral !

Alte  povestiri pe scurt după următoarele nuvele ale lui Ioan Slavici:

• Budulea Taichii

• Moara cu noroc 

• Popa Tanda 

• Scormon

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !