CIOCOII VECHI ȘI NOI. Povestire pe scurt (11)

roman de NICOLAE FILIMON

XXXI. Cu rogojina aprinsă-n cap şi cu jalba-n proţap

Dinu Păturică se prezentă la Alexandru Ipsilanti şi îi spuse că îl legase, apoi îl tăiase pe Tudor Vladimirescu şi îl aruncase într-un puţ. Ipsilanti îi dădu hârtia de numire ca ispravnic peste două judeţe şi îi promise că, de va deveni domn, îl va face caimacam al Craiovei.

Proaspătul ispravnic se duse la noii săi supuşi şi le promise dreptate. După aceea se puse şi înlocui pe toţi oamenii din administraţia judeţelor cu oamenii săi. Mai departe, începu a jupui de avere oamenii, mai ales că Ipsilante trimitea mereu după bani şi vite.

Revoluţia căzu şi Grigore Ghica ajunse domn în Ţara Românească. Vreo patru-cinci sute de ţărani se duseră la curtea domnească, atunci când domnitorul se afla în Divan. Ca să atragă atenţia cât mai mult, un ţăran dădu foc la un sul de rogojină, la un capăt, şi şi-l puse pe cap cu celălalt capăt. Într-un proţap înfipse jalba şi intră aşa în curte.

Noul domnitor află nelegiuirile lui Dinu Păturică, porunci să fie aruncat în ocna părăsită,  averea lui să fie vândută, iar cu banii să fie despăgubiţi cei săraci.

XXXII. Ocna părăsită

Dinu Păturică se afla de trei luni de zile într-o ocnă părăsită de la Telega. Sănătatea i se ruinase şi aştepta cu nerăbdare răspuns la scrisorile pe care le trimisese printr-un om al său la foştii lui prieteni.

Omul îi aduse două scrisori, dar niciuna nu aducea veşti bune. Una îl vestea că Duduca, soţia lui, a luat tot din casă şi a fugit cu un turc peste Dunăre, părăsind copiii. Cealaltă spunea că vodă nu îl iartă şi e hotărât să îl lase să putrezească în ocnă, spre a fi o pildă pentru ceilalţi jecmănitori.

Ciocoiul mai trăi şapte luni, chinuit de disperare şi de halucinaţii. A doua zi după moartea sa, Chir Costea Chiorul îşi primea pedeapsa pentru falimentul fraudulos prin care sărăcise o mulţime de oameni. Fu bătut cu nuiele de salcie prin toate pieţele oraşului. Tocmai se pregăteau, în încheierea pedepsei,  să îl ţintuiască cu urechile de stâlp, când chiar pe uliţa aceea îşi încrucişară drumul carele ce îi duceau pe ultimul drum pe Andronache Tuzluc şi pe Dinu Păturică... Chera Duduca îşi primi şi ea pedeapsa. Turcul, noul ei bărbat, îi descoperi purtarea şi, după legile musulmane, cadiul porunci să fie cusută într-un sac şi aruncată în Dunăre.

EPILOG  Din opincar, mare-spătar

De Sfântul Gheorghe, în anul 1825, la mânăstirea Mihai-Vodă se săvârşea o nuntă domneasca, cu tot fastul. În uşa bisericii, domnul ţării, Grigore-vodă Ghica, împreună cu mitropolitul ţării, cu doamna sa şi cu boierii, aşteptau mirii.

După săvârşirea cununiei, domnitorul îl numi pe mire mare spătar, judecător suprem,  şi îl făcu şi caimacam, locţiitorul domnitorului , al Craiovei.

Fericiţii miri erau Gheorghe, fostul vătaf al postelnicului Andronache Tuzluc, şi Maria, fiica banului C.

Sfârşitul povestirii pe scurt a primei părţi a romanului ”Ciocoii vechi si noi” (Ciocoii vechi)

Partea doua a romanului (Ciocoii noi) nu a mai fost scrisă, din cauza decesului autorului, Nicolae Filimon.