CIDUL. Povestire pe scurt (2)

Legendă spaniolă repovestită de Alexandru Mitru.

Cidul îşi luă rămas-bun de la dona Himena şi fetiţe, căci avea două acum, şi plecă pe calul său, Babieca. Numai că regele Sancho înţelese că şi-a izgonit cel mai de preţ luptător şi îl chemă înapoi.  Cidul se întoarse, dar în scurtă vreme Sancho fu ucis mişeleşte, pe la spate.

Locul său fu luat de fratele Alfonso, care era bănuit că ar fi pus la cale uciderea lui Sancho. Cidul spuse cu glas tare aceste bănuieli. Regele Alfonso îl lăsă să depună jurământul de vasal, apoi îl exilă pentru un an, oprindu-i soţia şi fetele închise într-o mânăstire.

Plecă Cidul, cu inima grea şi fără un ban în pungă, fiindcă regele Alfonso îi luase toată averea. Patru ani luptă fără oprire pentru eliberarea pământurilor şi oraşelor spaniole de sub puterea maurilor. Deveni stăpânul bogat al Valenciei şi îşi răscumpără de la regele Alfonso fetele şi soţia.

Văzând ce bogat şi puternic a devenit Cidul, don Alfonso îi ceru ca fetele de soţii pentru doi mari conţi din familia regală. Deşi nu preţuiau nobleţea de blazon, ci numai pe cea a faptelor, dona Himena și soțul ei nu avură încotro. Regele Alfonso era suzeranul şi trebuia să îi îndeplinească voinţa.

Cei doi gineri nu îl respectau pe socrul lor, socotind că nu e de ragul lor înalt, dar le plăcea grozav averea lui. Erau şi laşi, căci într-o luptă cu maurii se ascunseră cât se putea de bine, să nu fie răniţi. Se află totuşi şi ajunseră de râsul oamenilor, care îi comparau cu don Rodrigo.

Cei doi ticăloşi se răzbunară lovind în ce avea socrul lor mai drag, fetele lui. Plecară cu soţiile lor la drum. Într-o pădure le dezbrăcară, le legară de copaci şi le bătură până la sânge. apoi plecară şi le lăsară acolo, să le mănânce fiarele.

Cidul, neavând încredere în ginerii lui, trimisese un om să-i urmărească. Acesta găsi fetele şi le aduse înapoi la tatăl lor. Don Rodrigo apelă la judecata regelui. Conţii spuseră că fetele nu erau de rang destul de înalt, dar Cidul răspunse că nu el ceruse aceste căsătorii, ci chiar regele. Regele i-a dat satisfacţie şi i-a permis să îi cheme la luptă pe cei doi conţi şi pe unchiul lor, care îi ajutase.

Cei trei ticăloşi au fost ucişi în luptă dreaptă, iar fetele au fost cerute de soţii, una pentru fiul şi moştenitorul regelui Aragonului, cealaltă pentru un mare nobil din Navarra.

Trecu timpul. Cidul îmbătrânise şi era pe moarte. Aflând aceasta maurii năvăliră din nou. Eroul le spuse oamenilor săi ca, după ce va muri, să îl ungă cu o alifie cu puteri magice. Aceasta îl va face să pară viu și după moarte, iar ei să îl lege pe cal şi să-l trimită spre mauri.

Aşa făcură, iar maurii, înspăimântaţi că Cidul mai trăieşte, o luară la fugă. Oştenii spanioli îi urmăriră şi îi învinseră, ca pe vremea când îi conducea El Cid Campeador.

Sfârşitul povestirii pe scurt a legendei ”Cidul”

Din Marile legende ale lumii, de Al.Mitru, mai poți citi următoarele povestiri:

• Ghilgameș
• Tristan și Isolda

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !