COLȚ ALB Povestire pe scurt (5)

roman de JACK LONDON

Partea a V-a 

Weedon Scott trebuia să plece acasă, la familia lui, în San Francisco. Intenționa să i-l lase pe Colț Alb lui Matt, vizitiul. Gândea că un lup din Alaska nu poate suporta clima caldă din California. Când se trezi însă cu el pe vapor, în ziua plecării, nu se îndură să îl lase și îl luă cu el.

Scott locuia la Sierra Vista, împreună cu părinții lui, cele două surori ale sale, soția și cei doi copii. Colț Alb trebui să învețe că aceștia îi sunt dragi stăpânului și că au voie să îl îmbrățișeze.
Învăță să îi accepte și pe prietenii lor, apoi pe cei care îi slujeau. Acceptă chiar și animalele din casă și cele din curtea de păsări (acestea după ce ucise cincizeci de găini !).
Până la urmă se obișnui cu toți și toți se obișnuiră cu el. Mai puțin cățeaua Collie, de rasă ciobănească, ce nu putea suferi lupul pe domeniile apărate de ea. Totuși nu putea trece peste voința stăpânului, dar îl supraveghea îndeaproape pe intrus. Cum greșea ceva, se repezea cu colții la el. Profita de legea animalelor care nu permitea masculilor să atace femelele.
Încet-încet, Colț Alb învăță toate regulile care domneau în această lume mult mai complicată decât cea din Nord. Își amintea vag de meleagurile natale, mai mult simțea că îi lipsește ceva, poate zăpada, dar fără să își dea seama exact. Colț Alb învăță să și latre. E drept că lătră numai de două ori, o dată când stapânul dresa un cal nărăvaș, care îl punea în pericol, și o dată când stapânul își rupse un picior și îl trimise acasă să îi anunțe pe ai lui. Collie deveni mai prietenoasă cu Colt Alb și îl îmbună într-atâta încât goniră împreună prin pădure, întocmai cum gonise mama lui cu lupul cel chior.
Într-un timp, în casă domniră mari temeri. Tatăl lui Weedon era judecător și condamnase în urmă cu câțiva ani un criminal înrăit, la cincizeci de ani de închisoare. Criminalul amenințase că se va răzbuna, iar acum evadase. Nu reușiseră să îl găsească și toți din casă erau înfricoșați. Mama lui Weedon se scula noaptea, după ce adormeau ceilalți, și îi dădea drumul în casă lui Colț Alb, iar dimineață se trezea prima și îl scotea afară.
Într-o noapte, criminalul sosi. Colț Alb îl simți, dar nu făcu gălăgie. Îl pândi ca un lup ce era și îi sări în ceafă. Se luptară aprig și făcură zgomot mare. Se treziră toți când se auziră și focuri de armă. Coborâră la parter și aprinseră lumina. Pe jos zăcea criminalul, mort, cu gâtul despicat, iar ceva mai departe Coț Alb, grav rănit.
Medicul constată că fusese nimerit de trei gloanțe, avea câteva coaste rupte și una îi perforase plămânii, avea un picior rupt. Nu îi dădu șanse de supraviețuire, dar Colț Alb avea un organism robust, învățat să lupte pentru viață. Fu operat, i se dădură medicamente și, după multe săptămâni de zăcere, i se scoase, în sfârșit ghipsul și ultimul pansament.
Foarte slăbit, Colț Alb fu condus afară pe pajiște. În iarbă se afla Collie, cu cei șase pui ai lor. Colț Alb se întinse și el, iar puii începură să se urce pe el și să se rostogolească.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului Colț Alb

Ai putea să citești și povestirea altui roman de Jack London:

• Chemarea străbunilor 

Citiți povestiri de lecturi pentru orice vârstă !