roman de JACK LONDON
Partea a IV-a
După moartea lui Lip-Lip, Colț Alb deveni căpetenia atelajului. El era cel care alerga înaintea tuturor câinilor înhămați la sanie, dar această poziție nu-i aducea nici un avantaj, dimpotrivă. Alergând toată ziua în urma lui, ceilalți câini aveau impresia că el fuge de ei. Seara, în tabără, nu-i mai arătau respectul de până atunci, așa că el trebuia să li-l reamintească în fiecare noapte, căci uitau lecția până în seara următoare.
Câinii din atelaj se obișnuiră să îl atace pe Colț Alb în grup, căci nu aveau nici o șansă altfel. El deveni din ce în ce mai priceput la luptă și îi urî din ce în ce mai tare. Deveni dușmanul neîmpăcat al tuturor câinilor și îi ucidea pe toți cei pe care îi prindea singuri, devenind faimos printre indieni.
La vremea când Colț Alb împlini cinci ani, Castor Cenușiu porni spre Fort-Yukon. Aici debarcau căutătorii de aur sosiți din toată lumea, se echipau și plecau mai departe în căutarea metalului prețios. Castor Cenușiu se duse acolo ca să vândă blănuri, mănuși și mocasini. În timp ce omul își vedea de negoțul său, Colț Alb, fără ocupație, hoinărea prin port. Când sosea un vapor, oamenii albi coborau pe țărm cu câinii lor. Colț Alb ataca pe neașteptate, le înfigea colții în gît apoi se retrăgea, lăsându-i pe ceilalți câini ai indienilor să sfârșească isprava, dar și să încaseze pedeapsa, în timp ce el se îndepărta ca o umbră.
Unul dintre puținii albi care trăiau la Fort-Yukon era Smith Frumosu. Oamenii îl numeau așa pentru că era un om urât la chip și la trup, dar, mai ales, la suflet. Smith Frumosu era pasionat de isprăvile lui Colț Alb și, când auzea sirena unui vapor, lăsa totul baltă și venea să privească. Încercă să îl ademenească, dar animalul simțea că omul acesta este rău și se ferea din calea lui.
Smith Frumosu îi ceru lui Castor Cenușiu să i-l vândă pe Colț Alb. Acesta nu voi, căci era cel mai bun câine de ham pe care îl avusese vreodată și, pe deasupra, știa să lupte ca nimeni altul. Atunci Smith începu să vină la Castor Cenușiu cu sticle de whisky, iar indianul, încet-încet, se dărui băuturii. Se duseră banii luați pe marfă și veni ziua în care Smith Frumosu îl căpătă pe Colț Alb, plătit nu cu bani, ci cu sticle pline.
La Smith Frumosu, Colț Alb primi cele mai teribile bătăi pe care le primise vreodată, până învăță că acesta îi este noul stăpân, chiar dacă îl ura de moarte. Smith organiza lupte de câini pentru pariuri și îl puse să lupte cu tot mai mulți câini. Colt Alb îi ucise pe toți, iar Smith câștigă toate rămășagurile puse.
Într-o zi sosi un om cu un câine cum nu mai fusese vreunul pe acolo, un buldog. Buldogul lupta altfel decât ceilalți câini, se lăsa mușcat de ceafă și de urechi, având gâtul apărat de fălcile lui mari. Nu urmărea decât să își înfigă colții în gâtul adversarului și nu mai deschidea fălcile până când acesta nu era mort. Așa s-ar fi întâmplat și cu Colț Alb, care, neobișnuit cu acest fel de a lupta al câinelui mai scund decât el, ajunsese cu el atârnat de piept. Acesta înfipsese colții cu putere și își muta puțin câte puțin strânsoarea tot mai sus. Colt Alb aproape că era sufocat, nici nu mai lupta, când Smith sări în țarc și începu să îl lovească cu sălbăticie.
Tocmai atunci sosi o sanie care îl aduse pe Weedon Scott, vestit inginer prospector. Acesta, împreună cu vizitiul său, îl scoase pe Colț Alb mai mult mort decât viu din fălcile buldogului. Îi plăti lui Smith pentru câine, deși acesta nu voia să îl vândă, și îl luă la el.
Cu mare greutate, cu iubire și cu răbdare izbuti noul zeu să câștige încrederea lui Colt Alb. Veni și ziua în care Weedon Scott îl mângâie pentru prima oară. Colt Alb învăță de la el că viața înseamnă și iubire. După o absență de mai multe zile, timp în care Colț Alb nu mâncă nimic și se îmbolnăvi de dorul lui, stăpânul lui avu bucuria de a-l vedea cum se gudură și îi caută alintările. Nu știa că asta i se întâmpla lui Colț Alb pentru prima oară în viața lui.
Câinii din atelaj se obișnuiră să îl atace pe Colț Alb în grup, căci nu aveau nici o șansă altfel. El deveni din ce în ce mai priceput la luptă și îi urî din ce în ce mai tare. Deveni dușmanul neîmpăcat al tuturor câinilor și îi ucidea pe toți cei pe care îi prindea singuri, devenind faimos printre indieni.
La vremea când Colț Alb împlini cinci ani, Castor Cenușiu porni spre Fort-Yukon. Aici debarcau căutătorii de aur sosiți din toată lumea, se echipau și plecau mai departe în căutarea metalului prețios. Castor Cenușiu se duse acolo ca să vândă blănuri, mănuși și mocasini. În timp ce omul își vedea de negoțul său, Colț Alb, fără ocupație, hoinărea prin port. Când sosea un vapor, oamenii albi coborau pe țărm cu câinii lor. Colț Alb ataca pe neașteptate, le înfigea colții în gît apoi se retrăgea, lăsându-i pe ceilalți câini ai indienilor să sfârșească isprava, dar și să încaseze pedeapsa, în timp ce el se îndepărta ca o umbră.
Unul dintre puținii albi care trăiau la Fort-Yukon era Smith Frumosu. Oamenii îl numeau așa pentru că era un om urât la chip și la trup, dar, mai ales, la suflet. Smith Frumosu era pasionat de isprăvile lui Colț Alb și, când auzea sirena unui vapor, lăsa totul baltă și venea să privească. Încercă să îl ademenească, dar animalul simțea că omul acesta este rău și se ferea din calea lui.
Smith Frumosu îi ceru lui Castor Cenușiu să i-l vândă pe Colț Alb. Acesta nu voi, căci era cel mai bun câine de ham pe care îl avusese vreodată și, pe deasupra, știa să lupte ca nimeni altul. Atunci Smith începu să vină la Castor Cenușiu cu sticle de whisky, iar indianul, încet-încet, se dărui băuturii. Se duseră banii luați pe marfă și veni ziua în care Smith Frumosu îl căpătă pe Colț Alb, plătit nu cu bani, ci cu sticle pline.
La Smith Frumosu, Colț Alb primi cele mai teribile bătăi pe care le primise vreodată, până învăță că acesta îi este noul stăpân, chiar dacă îl ura de moarte. Smith organiza lupte de câini pentru pariuri și îl puse să lupte cu tot mai mulți câini. Colt Alb îi ucise pe toți, iar Smith câștigă toate rămășagurile puse.
Într-o zi sosi un om cu un câine cum nu mai fusese vreunul pe acolo, un buldog. Buldogul lupta altfel decât ceilalți câini, se lăsa mușcat de ceafă și de urechi, având gâtul apărat de fălcile lui mari. Nu urmărea decât să își înfigă colții în gâtul adversarului și nu mai deschidea fălcile până când acesta nu era mort. Așa s-ar fi întâmplat și cu Colț Alb, care, neobișnuit cu acest fel de a lupta al câinelui mai scund decât el, ajunsese cu el atârnat de piept. Acesta înfipsese colții cu putere și își muta puțin câte puțin strânsoarea tot mai sus. Colt Alb aproape că era sufocat, nici nu mai lupta, când Smith sări în țarc și începu să îl lovească cu sălbăticie.
Tocmai atunci sosi o sanie care îl aduse pe Weedon Scott, vestit inginer prospector. Acesta, împreună cu vizitiul său, îl scoase pe Colț Alb mai mult mort decât viu din fălcile buldogului. Îi plăti lui Smith pentru câine, deși acesta nu voia să îl vândă, și îl luă la el.
Cu mare greutate, cu iubire și cu răbdare izbuti noul zeu să câștige încrederea lui Colt Alb. Veni și ziua în care Weedon Scott îl mângâie pentru prima oară. Colt Alb învăță de la el că viața înseamnă și iubire. După o absență de mai multe zile, timp în care Colț Alb nu mâncă nimic și se îmbolnăvi de dorul lui, stăpânul lui avu bucuria de a-l vedea cum se gudură și îi caută alintările. Nu știa că asta i se întâmpla lui Colț Alb pentru prima oară în viața lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !