nuvelă de ION LUCA CARAGIALE
I
Pe vremea când era de vreo nouăsprezece ani, Niță plecase la București, la seminarul teologic. Păcat de mama lui, care rămânea singură și plângea de nu mai putea. Trecuseră trei ani. În cel de-al patrulea, într-o zi de sărbătoare, tânărul se afla, singur, în curte. Învăța pentru examene și fusese surprins când îl izbise un ghemotoc de hârtie. În ghemotoc, un ac cu gămălie, care îl și înțepă, și o garoafă roșie, ruptă chiar atunci. Pe hârtie, cineva îi scrisese că e frumos și că l-ar iubi, dacă ar vrea.
