POVESTIRE DE EMIL GÂRLEANU.
Într-o seară, un greier stătea și se gândea, furios că nu poate să doarmă. În copacul sub care se culcase cânta de zor o privighetoare. Cântărețul cel mic si negru se gândea la neamul lui, pe care îl socotea mai presus și mai vechi decât toate, chiar din vremea lui Por-Împărat și ar fi vrut să știe din ce neam era obrăznicătura care nu îl lăsa să se odihnească noaptea.
