GREIERELE ȘI FURNICA

fabulă de JEAN DE LA FONTAINE

Greierele a cântat fericit toată vara și nu s-a oprit din petrecere decât când a pornit primul viscol. Abia atunci și-a dat seama că nu are nimic de mâncare și nici nu se găsește nimic pe nicăieri.

Atunci, bietul cântăreț s-a dus repede la vecina lui, furnica. Aceasta strânsese provizii strașnice pentru iarnă și le pusese în ordine în dulapuri, pe rafturi și în beci.

Greierul îi spuse furnicii că e desculț și cu hainele rupte și că nu are nimic de mâncare. O rugă să îi dea cu împrumut ceva boabe, ca să aibă și el ce să mănânce până la primăvară. Îi spuse că el e cinstit și promise că îi va înapoia datoria cu dobândă.

Furnica, zgârcită, îl luă la întrebări pe bietul greier. Potrivindu-și ochelarii pe nas, voi să afle ce a făcut greierul astă-vară. El răspunse cu sinceritate că astă-vară a cântat. Furnica îi trânti ușa în nas, spunându-I că, dacă astă-vară a cântat, acum să joace.

”Şi-a pierdut vara cântând,
Greierele, şi, flămând,
A văzut, aşa, deodată,
Pornind viscolul să bată.

Nu se pomenea fărâmă
De gânganie sau râmă;
Şi nemaigăsind nimica,
Dete fuga-mpleticit
La vecina lui, furnica.

Muşuroiul sta clădit,
Plin cu tot ce-ai fi râvnit.
Magazia cu făină
Era sub o rădăcină;
Şi, la rând, în multe caturi,
Erau saci cu mei pe paturi.
Adunaţi într-o firidă,
Sâmburi roşii de stafidă.
În dulap şi-ntr-un sertar,
Mălai galben şi zahar.
Ouăle cu coaja mică
Erau ouă de furnică,
Căci cumetrele îşi fac
Prăjituri şi cozonac.
Într-un beci închis cu scoabe,
Boloboace: struguri boabe.
Vasăzică un belşug
Rânduit cu meşteşug.

- Mă rog, maică, dumitale,
Sunt în picioarele goale.
Am rupt opinci şi obiele,
De calc de-a-dreptul pe piele.
Straie, ce mai am pe mine,
De gol ce-s, mi-e şi ruşine.
Am rămas de capul meu,
M-a uitat şi dumnezeu...

Luat de vânt, târât de apă,
Plăpând ca foaia de ceapă,
Încă de la arătură
N-am mai pus nimic în gură.
Să mă ierţi, de nemâncare
S-a prins burta de spinare.
Uite ce ţi-aş fi cerut,
Niscai boabe de-mprumut...
Până pe la Mărţişor...
Vreau să rabd, dar să nu mor.
Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi
Da cu dobândă-napoi.
Poţi să-ntrebi dacă nu sunt
Om cinstit şi de cuvânt.

Ce păcat că gospodina
E zgârcită, bat-o vina !
În loc să ia din cămări
Şi să dea, pune-ntrebări.
Că aşa o fi bogatul,
Darnic mai vârtos cu sfatul.
- Cum de ceri cu împrumut?
Astă vară ce-ai făcut?
Zise potrivindu-şi baba
Negri-i ochelari cu laba.
- Ce să fac? De mi-e iertat,
Astă vară am cântat.
Am cîntat cri-cri, gri-gri,
Nopţi cu nopţi şi zi de zi.
- Ai cântat? Îmi pare bine!...
Acum joacă dacă-ţi vine!
Şi calica de mătuşe
Trânti ivărul la uşe.”

Sursa foto

Citește și alte fabule:

• Leul deghizat de George Topârceanu
• Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu