NICULĂIȚĂ MINCIUNĂ. Povestire pe scurt (3)

povestire de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI

Urmare la Niculăiță Minciună (2)

Stând pe prispă, Niculăiță își amintește de hârtia pe care o găsise. Făcuse fișicuri din jumătate, dar cealaltă jumătate rămăsese în buzunarul cojocului. I se pare că acea hârtie ar putea dovedi că nu mințise.

NICULĂIȚĂ MINCIUNĂ. Povestire pe scurt (2)

povestire de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI

Urmare la Niculăiță Minciună (1)

Niculăiță începe să repare ușa șopronului. Vine și Salomia, dar nici nu încep bine vorba că se aude mare gălăgie. Se duc la poartă și află de la o femeie că un negustor întreabă lumea dacă nu s-a găsit un portofel cu bani.

NICULĂIȚĂ MINCIUNĂ. Povestire pe scurt (1)

povestire de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI

Niculăiță Gropescu, fiul lui Andrei Gropescu, era un băiat cu minte și liniștit din comuna Măgureni, cătunul Manga. În toate clasele primare băiatul a luat premiul I, spre mândria părinților lui. Când a terminat școala primară, învățătorul l-a sfătuit pe tatăl băiatului să îl dea mai departe la școală.