NICULĂIȚĂ MINCIUNĂ. Povestire pe scurt (3)

povestire de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI

Urmare la Niculăiță Minciună (2)

Stând pe prispă, Niculăiță își amintește de hârtia pe care o găsise. Făcuse fișicuri din jumătate, dar cealaltă jumătate rămăsese în buzunarul cojocului. I se pare că acea hârtie ar putea dovedi că nu mințise.

Băiatul caută hârtia în cojoc și nu o găsește. Începe să strige și să înjure, cu ochii tulburi. De alături, Salomia îl privește îngrozită și se închină.

* * *

Seara târziu, Niculăiță nu mai poate dormi și iese în curte. De alături iese Salomia și Niculăiță îi vorbește încet. Fata se sperie și el îi spune să nu-i fie frică de el, că nu e nebun. Salomia îl privește cu groază, îi spune că îi e frică de el și fuge în grădină.

* * *

În grădină, Salomia se dezmiardă cu Petrică a lui Stan Pașalan. Fata aude parcă un oftat, apoi nu se mai aude nimic.

Niculăiță, cel care oftase, merge la crucea Căminarului, își scoate betele pe care i le dăruise Salomia, le sărută și plânge. Se uită în sus, la stelele care tremură, apoi de jur împrejur. E frig, nu mai sunt gâzele atât de dragi lui. Și Niculăiță părăsește această lume.

* * *

După o săptămână, arendașul va spune despre băiatul care s-a spânzurat că totul i s-a tras de la învățătură. Salomia îi va simți lipsa celui care îi ținea de urât până când se întâlnea cu Petrică. Tatăl lui Niculăiță va gândi cu durere că trebuie să urce sculele de dulgherie în pod. Mama va jeli după băiatul ei, acuzând lumea că este ticăloasă.

Totuși, lumea pare că s-a îndreptat. Acum două mii de ani oamenii îl răstigneau pe acela care nu era la fel cu ei. Astăzi, ei te fac să te răstignești singur.

Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Niculăiță Minciună”

După același autor, ai putea să mai citești povestirile pe scurt:

• În lumea dreptății

• Nicușor

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !