povestire de IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI
Niculăiță Gropescu, fiul lui Andrei Gropescu, era un băiat cu minte și liniștit din comuna Măgureni, cătunul Manga. În toate clasele primare băiatul a luat premiul I, spre mândria părinților lui. Când a terminat școala primară, învățătorul l-a sfătuit pe tatăl băiatului să îl dea mai departe la școală.
Dimpotrivă, conu Epaminonda, arendașul, i-a spus că școala cere cheltuială și că strică sufletul omului.
Gândindu-se la toate acestea, la nevoia de a avea un ajutor și la îndemânarea băiatului la dulgherie, tatăl l-a oprit acasă pe băiat. Lui Niculăiță nu i-a părut rău. Îi plăcea dulgheria, îi plăcea și la câmp, unde observa toate ierburile și toate gâzele.
De la această plăcerea de a vedea și a înțelege toate i-a venit și necazul. Povestindu-le băieților și celor mari tot ce vedea el în lumea gâzelor, pe la șaptesprezece ani s-a ales cu porecla ”Niculăiță Minciună”. Și ea venise tocmai de la Salomia, vecina lui de care prinsese mare drag.
Dimpotrivă, conu Epaminonda, arendașul, i-a spus că școala cere cheltuială și că strică sufletul omului.
Gândindu-se la toate acestea, la nevoia de a avea un ajutor și la îndemânarea băiatului la dulgherie, tatăl l-a oprit acasă pe băiat. Lui Niculăiță nu i-a părut rău. Îi plăcea dulgheria, îi plăcea și la câmp, unde observa toate ierburile și toate gâzele.
De la această plăcerea de a vedea și a înțelege toate i-a venit și necazul. Povestindu-le băieților și celor mari tot ce vedea el în lumea gâzelor, pe la șaptesprezece ani s-a ales cu porecla ”Niculăiță Minciună”. Și ea venise tocmai de la Salomia, vecina lui de care prinsese mare drag.
* * *
La început de octombrie, Niculăiță pleacă la oraș, să vândă o căruță cu lemne. Tatăl său îi spune de mai multe ori să nu ia mai puțin de unsprezece lei. Vremea este, însă, frumoasă și nimeni nu vrea să dea atât. Un brutar îl pune să descarce lemnele, dar apoi îi dă zece lei și jumătate. Niculăiță îi dă banii înapoi și începe să pună lemnele înapoi în căruță. Impresionat de calmul băiatului, brutarul îi dă unsprezece lei, în monede.
Pe drum, băiatul găsește o jumătate de foaie de hârtie. O rupe în două, iar jumătatea o rupe iar în două și face două fișicuri, ca să nu piardă banii. Cealaltă jumătate de hârtie o bagă în sân. Mai târziu citește pe ea că acela care a găsit ceva în drum este obligat să anunțe autoritățile, altfel îl paște închisoarea.
Parcă fusese un făcut. După patru zile, Niculăiță găsește la șosea un portofel plin cu bani de hârtie. Ia portofelul și se duce direct la jandarmerie. Acolo, domnul șef e singur, citește gazeta. Se aude numai glasul cucoanei Steluța, ibovnica șefului.
Niculăiță predă portofelul și răspunde la întrebările șefului: fusese singur și nu spusese nimănui. Șeful tace un timp, apoi îi cere să nu spună nimănui, că poate aude cineva care poate veni să spună că el e păgubașul, fără să fie.
Niculăiță pleacă, iar șeful numără banii: sunt cinci mii patru sute de lei. Șeful o cheamă pe Steluța. Îi povestește tot. Femeia întreabă dacă băiatul este cel căruia i se spune Niculăiță Minciună. Șeful confirmă și cei doi se înțeleg din priviri, fără un cuvânt.
Pe drum, băiatul găsește o jumătate de foaie de hârtie. O rupe în două, iar jumătatea o rupe iar în două și face două fișicuri, ca să nu piardă banii. Cealaltă jumătate de hârtie o bagă în sân. Mai târziu citește pe ea că acela care a găsit ceva în drum este obligat să anunțe autoritățile, altfel îl paște închisoarea.
Parcă fusese un făcut. După patru zile, Niculăiță găsește la șosea un portofel plin cu bani de hârtie. Ia portofelul și se duce direct la jandarmerie. Acolo, domnul șef e singur, citește gazeta. Se aude numai glasul cucoanei Steluța, ibovnica șefului.
Niculăiță predă portofelul și răspunde la întrebările șefului: fusese singur și nu spusese nimănui. Șeful tace un timp, apoi îi cere să nu spună nimănui, că poate aude cineva care poate veni să spună că el e păgubașul, fără să fie.
Niculăiță pleacă, iar șeful numără banii: sunt cinci mii patru sute de lei. Șeful o cheamă pe Steluța. Îi povestește tot. Femeia întreabă dacă băiatul este cel căruia i se spune Niculăiță Minciună. Șeful confirmă și cei doi se înțeleg din priviri, fără un cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !