Andreas Viestad, scriitor dar și recenzor de restaurante,
întreprinde un periplu fabulos prin bucătăria și istoria italiană, de la
Imperiul Roman până în zilele noastre, precum și prin bucătăria și istoria
lumii.
Alimente și ingrediente de bază, începând cu pâinea, continuând cu uleiul de măsline, sarea, piperul ș.a.m.d. sunt tot atâtea prilejuri de a descrie mâncăruri delicioase și de a povesti întâmplări din toate timpurile.
Autorul face incursiuni în istoria hranei și a oamenilor, pe
verticală, din comuna primitivă până astăzi, și pe orizontală, de la Roma până
în Norvegia (țara sa natală) și în Zanzibar.
Am selectat atât de multe citate, încât ar fi trebuit să
copiez aici mai mult de jumătate din carte. M-am oprit la cele care se referă
la vin, deși am ales cu mare greutate dintre atâtea lucruri interesante și
scrise simplu și cu haz.
”Povestea persană a originii vinului se referă la regele
Jamsheed. El era atât de pasionat de consumul de struguri, încât, la un moment
dat, a avut ideea de a depozita strugurii în vase închise, pentru a-i mânca mai
târziu. După câteva luni, când a deschis borcanele, strugurii se spărseseră și
sucul lor făcea bule și spumega. Trebuie să fie o magie negră, o otravă, s-a
gândit Jamsheed, și a interzis să se bea sucul de struguri. O tânără femeie de
la curte a ignorat ordinul. Ea fusese alungată din haremul regelui și era
decisă să își ia viața, așa că s-a apucat să bea lichidul etichetat ca
”otravă”. Dar, în loc să moară, ea a devenit din ce în ce mai puțin nefericită,
înainte de a adormi, în cele din urmă. Când s-a trezit a doua zi, a început să
bea din nou. Entuziasmată de întreaga întâmplare, i-a prezentat descoperirea ei
regelui, care a iertat-o și s-a apucat și el de băut.”
”Herodot – cel care a creat cele mai fantastice descrieri
despre originea speciilor – scrie că perșii luau toate deciziile când erau
beți. Odată ce efectele alcoolului se risipeau, mai analizau o dată decizia
luată. Dacă ajungeau la aceeași concluzie și când erau treji, și când erau
beți, decizia se dovedea a fi validă. Era aproape similar cu sistemul
parlamentar bicameral, în care toate legile trebuie să treacă și prin camera
superioară a beției, și prin camera inferioară a stării de trezie.”
”Unul dintre punctele de interes ale lui Benjamin
Franklin, filosof, inventator și unul dintre părinții fondatori ai Statelor
Unite ale Americii, era vinul. De aici, dictonul său: <<Vinul este dovada
că Dumnezeu ne iubește.>>” Dar el merge și mai departe. ”Vedem iubirea
Domnului fata de noi în rolul pe care El l-a dat cotului. La animalele care beau apă se poate observa că, dacă au
picioare lungi, atunci au și gâtul lung, astfel încât să se poată apleca să bea
apă fără să îngenuncheze. Dar omul, care este făcut să bea vin, este dotat
astfel încât să ducă paharul la gură. Dacă cotul ar fi fost mai aproape de
mână, atunci omului i-ar fi fost imposibil să ridice paharul la gură. Dacă ar
fi fost amplasat mai aproape de umăr, de asemenea n-ar fi reusit.>> Ne
putem imagina cât a băut el în seara în care a scris aceste rânduri.”
Am preluat citatele din volumul ”Cină la Roma. Istoria lumii într-o singură masă” de Andreas
Viestad, tipărit de Editura All în anul 2023.
Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.
Am pus-o si pe asta in tabel.
RăspundețiȘtergereTare simpatica si mi-au placut citatele alese despre vin. Imi dau seama ce o fi in restul cartii.
Multumesc mult, draga Zina, pentru noutati!
Un octombrie minunat!❤️😘
Mulțumesc și eu pentru înscrierea dublă în tabel! :*
ȘtergereCitind citatele nu am putut sa ma abtin sa nu rad putin. :))) Mai ales la partea referitoare la cot.
RăspundețiȘtergereAdevarul este ca, un vin bun, poate fi si placere si sanatate. Dar ... sa fie un vin bun.
Mie imi placea mult mustul pe vremuri si vinul din coacaza rosie, facut de bunicul meu.
Dar... nu cred ca bautura ne lumineaza mintea. prefer sa fiu foarte treaza si sa ma distrez fiind foarte treaza :))). Nu pot intelege betia cu toate consecintele ei (mahmureala). Probabil ca e un fel de simt al conservarii :)))).
Pupici.